1531.Vadă ce puteam da bine şi util

   Să ne înverşunăm conştienţi de nevoia de dreptate şi adevăr şi să nu acredităm nerozia că mai bine murim înainte de a ne cotropi nedreptatea lumii. Deci fără luptă, nu se poate, care-i mai întîi cu noi înşine lupta cea mai grea şi după ce învingem, îndreptîndu-ne. Să ne conştientizăm şi cu alte realităţi, a SA şi a noastră în raport cu EL. Cît putem, prea multe nu ne dau şanse nedrepţii ordinari să cunoaştem, din nevoia noastră de aflare a lumii
   Cel mai greu e în cenuşiul zilnic să rezistăm, frecuşului obişnuit şi nedrept mereu, ce te scoate din sărite de te potriveşti. Nepăsarea, lipsa implicării în netrebnicia lumii ci să-L afli şi îndreptaţi înspre bine să te cureţi de nedreptate şi rele mereu. Să cauţi doar ce-i binele şi să-L ştii corect. Să nu ne credem invincibili ci neînfricaţi că-L avem alăturea şi nu-L folosim la nedreptăţi ci în aflarea adevărului şi ceea ce trebuie. Văzîndu-ne de treburile fireşti şi lăsîndu-I LUI viitorul să ni-L rezolve cînd e timpul.
   Să nu credem în bazaconii, că nu-I Dumnezeu şi ne facem de cap. EL ne veghează şi chiar de nu se implică mereu în existenţa noastră, ne mai lasă o marjă de manevră. Ne încearcă să vadă ce putem da bine şi util. Numai de ne înrăim atunci ne atenţionează după un timp de răbdare şi de nu reacţiomîm cum vrea se poate să ne mai atenţioneze ori chiar părăsi şi suferim corecţii tot de îndreptarea cerută de SUS.
   Sîntem creaţia SA şi a Lumii SALE, astfel că nu ne va părăsi niciodată pînă nu se va încheia Programul dedicat nouă. Şi pe picioarele proprii într-o existenţă ce n-o ştim încă, vom fi mai departe ce trebuie să fim.
   Pînă atunci să ne vedem de noi cum ni se cere înspre îndreptarea dorită SUS. Că numai astfel vom putea păşi mai departe în cunoaşterea necesară nouă şi care acuma n-o ştim. Ni se cere toleranţă cu toate că îndreptarea ni-i necesară tuturora, să nu-i silim pe nedrepţii ce nu pricep încă. Pînă ce nu-şi vor da seama singuri de necesitatea schimbării felului de a fi, înspre morală şi bine.
   Îngăduinţa e cuvîntul de ordine, avem toţi capul pe umeri, gîndire şi spirit Divin în noi şi să nu dormim. Ci dezmeticiţi, conştienţi de calea SA să nu mai fim nărăviţi în rele şi urîte înfăptuiri.