1526.Dezmeticiţi înspre adevăr

   Să nu ne încruntăm măcar cînd vedem că nu sîntem receptaţi de ceilalţi. De fapt şi ei, vorbim în vînt cam toţi. Nu ne interesează experienţele trăirile celorlanţi. Ci numai noi înşine cu ale noastre ce ne cuprind ne mai fiind loc pentru alţii în gîndul nostru. Unele învăţăminte rămîn netransmisibile mult timp pînă cineva ce-i mai breaz ca alţii şi rupe tăcerea surdă multora şi reuşeşte să se facă auzit. În domenii de larg interes public şi nu numai. Deci nu ne credem unii pe alţii.
   Nu-L credem nici pe EL, cu toate c-o venit aici acum 77 de ani şi ne-o îndrumat, dar degeaba, sîntem de ne urnit. Pironiţi în nedreptatea noastră fest înrăită şi şmecheroasă doar în urîte şi imorale înfăptuiri. De spiritualitate nici vorbă nu-i, nu ne încumetăm mai niciunul în aşa dificilă intreprindere. Unii ce-şi zic că-L slujesc şi ne avînd darul credinţei şi nici a altora spirituale vrednice în acele locuri. Şi de le capătă alţii nu de-al lor, îi apostrofează  între oameni cu denumirea de vrăjitori, să-s capabili de vederi cu duhul. Şi înalte spiritualităţi de care cei din cler nu-s că-s nedrepţi şi din invidie nedrepţii, îşi dau arama pe faţă.
   În timpul suferinţelor de tot felul, aplicate nouă, părăsiţii de EL, EL se îndură de noi şi ne trimite minuni să ne ajute. Datori sîntem doar să le vedem şi simţi beneficiul lor şi ceilalţi părtaşi la ele doar pot fi şi ei beneficiari de ştiu. Aşa s-o întîmplat şi cu mine vizitator a unui suferind necredincos, să-L abordez cu tupeu, constrîns fiind de împrejurările acelea. Şi rezultatul că-n timp am părăsit necredinţa şi-s cu EL şi EL cu mine, căutîndu-L acum şi pentru voi. În spaţiul liberei concurenţe cu nedreptatea, urîtul şi relele hîde. Doar de vreţi nu-i obligatoriu, şi poate aşa va fi, cum va vrea doar EL aşa şi eu voi căuta.
   EL ne-o părăsit un timp de reflecţii şi înglodare în nedreptatea de pe uliţa strîmbă fără EL ci doar cu relele. Şi învăţaţi minte de cele petrecute în suferinţele trecute şi dispariţiile premature din nedreptatea şi greşelile către EL în timp. Deci cu dor de EL, dar încă ne conştientizat deplin ci încă inconştienţi de nevoia de EL cu noi. Mai e timp şi cred că şi EL va mai interveni la o adică, să-L aflăm cum e nevoie atunci cînd va dori doar EL. Şi-L vom afla cu adevărat şi dezmeticiţi înspre adevăr altă făină se va măcina-n lume.