Ne-o dat prietenia ca pe-o minune ce se înfiripă între oameni și nu-i legată neapărat și de alte demersuri intime. Ci doar de a fi, inexplicabil, alăturea de alții și ei de tine, ne contînd decît o atracție umană demnă. Ne pricepută de nedrepți și șmecheri în general, de ne oameni în adevăratul sens al cuvîntului.
Aici e de mai discuta și de camaraderia care-i o culme a prieteniei, de ne atins decît între inși cu adevărat moralizați ferm și clar. Nu contează sexul și altele ci doar o relație adevărată de întrajutorare sinceră corectă. În care interesul, invidia nu-și au locul, ci doar buna conviețuire între oameni adevărați.
Îs relații ce în curînd vor fi tot mai dese pe măsura îndreptării noastre înspre ceea ce vrea EL.
Durerea ni-i dată pentru a ne dezmetici la realitatea SA, că-I greșim și să ne revenim. Nu ca să ne fie o probă de rezistență, că așa-i viața, nu, ci doar nedrepții ordinari și neputincioși. În a se îndrepta și mai ales a-L urma cum e normal în bine mereu. Căznindu-se la greu, în loc să ne moralizăm între oameni doar înspre bine permanent.
Auzi prostie mai mare cred că nu-i, să ne învățăm a suferi, adică pe față să I ne împotrivim. Am fi demni de părăsirea SA și să dispărem fără urmă din lume. În loc să-L știm corect și să ne comportăm adevărat cum vrea de SUS.
Noi nu știm cum s-ar cuveni lucrurile să fie, ci doar EL, că EL o creat totul și pe noi. Ce încă mai avem pași de făcut în cunoșterea, ce momentan că nu-L știm corect, ni-i oprită.
Fiecare-i dator doar LUI, e în plata LUI, cum se zice, doar părinții de copii răspund cît trăiesc. Deci nimeni nu-i responsabil de altul de nu-l are în grijă de SUS, cum e în familie, de regulă. Că mai se obișnuiește societatea să se ocupe, dar societatea-i morală și înspre bine și adevăr?
Ori e o treabă așa de serioasă și greu de îndeplinit în ziua de azi, pe nedreptatea însăși. O treabă de mîntuială ca întreaga existență lumească de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu