Cînd nedrepți fiind și cu capul pe umăr oarecum, văzînd că nu ne iese mai nimica bine, ci tot anapoda. Și nu întrezărim salvarea din necunoașterea Bazei vieții, ne bucurăm și cu puținul existenței oferite ca la toți. Neființa o consideră de la început temeiul vieții și nu-i, dar nu întrevăd cunoașterea SA. Neputincioși din firea delăsătoare, se mulțumesc și cu puțin, numai să nu-L știe corect.
Se bănuie un Programator a tot ce știm și nu știm, Creatorul, dar ne încurcă nedreptatea din noi. Și necredința în Baza vieții, ci în închipuiri deșarte, ce ne îndepărtează de Esență. Materialitatea lumii și a universului parțial și necunoscut ci doar închipuit. Și multe altele inexplicabile din cauza, neascultării față de EL, greșindu-I, nedrepți fiind.
Ne îndepărtăm de firescul uman prin fuga de ralitatea normală, de regulă prin părăsirea pămîntescului. Și înălțarea în neînțelese sfere inumane și sterile vieții . În loc să ne dedicăm îndreptării sociale și cunoașterii SALE, că-I lipsă-n lume de mult tare. Și nu de plumb avem nevoie, pentru a coborî în realitatea imediată ci de normalitatea vieții. Ce trebuie grabnic înțeleasă, că-i fără EL și nedreaptă social.
Și nu-i înălțător ci ne afundăm în nedreptatea hîdă și rea, ce ne creează doar necazuri, că ne părăsește EL, neînțeles de noi și plătim la nesfîrșit.
Faptele bune, într-adevăr ne bucură în situații limită și ne liniștesc. Dar e un paliativ, ce trece și singur tot rămîi nemulțumit, de ce te afli la necaz? Din cauză că ești nedrept în lume și în fața SA, necunoscîndu-L corect măcar.
Deci se impune imediat ce avem de gînd să ne apucăm de înfăptuiri bune față de oameni. Să mergem și mai departe cu bunul-simț, și să-L aflăm măcar corect, chiar cu sau fără o religie de urmat. E la libera noastră alegere spirituală, dar Baza vieții să n-o uităm nicicînd, moralizați doar înspre bine între oameni mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu