Se zice de au bunăvoinţă şi înţelegerea multora de neînţeles că au duh. Că-s buni şi încrezători, drepţi şi miloşi din fire, ce mai în colo şi încoace, oameni adevăraţi. Normali cum trebuie să fie toţi. Să ne dăm în vileag obîrşia Divină, înălţătoare şi josnicia care ne mai încearcă s-o uităm definitiv. Lepădîndu-ne ca de o geoarsă inutilă nouă şi nimănui. Să ne dorim neapărat deosebirea de cei cu obîrşia simiană, ce-s inumani, imorali, şmecheri şi nedrepţi din fire.
De ni se cere ajutorul, ori vedem neputinţa şi suferinţa ce cere fără cuvinte, să-i sărim în ajutor de putem. Să nu ne lăsăm rugaţi, chiar să preîntîmpinăm demersul şi să nu aşteptăm mulţumiri niciodată. Să căutăm prin felul de a fi, să nu ne atragem părăsirea şi a nostră de către EL şi s-o încurcăm ca acei năcăjiţi. Că un lucru esenţial nu se ştie : fie cît de molipsitoare şi năpraznică nenorocirea celor cu care vii în contact ajutîndu-i, nu te molipseşti.
Eşti sub cea mai straşnică pavăză din Universul SĂU, invulnerabilă în faţa oricărei agresiuni. Cu EL nu se glumeşte ci mergi la sigur de te încumeţi şi vrei sincer să-L urmezi. Astfel te învoieşti să fii ales de Dumnezeu. Nu invers, că-i imposibil, să-L alegi tu pe EL. Deci pregătiţi-vă oamenilor prin îndreptarea cerută de SUS şi aşteptaţi-vă rîndul, să fiţi chemaţi cînd vii vremea. Cu răbdare şi încrede şi nu staţi degeaba ci existaţi cum vii menirea.
Deci să fim neînfricaţi cînd ajutăm şi pe cel mai molipsitor bolnav în suferinţă aspră, că EL ne apără. Doar să fiţi sinceri şi cu încrederea în EL nemăsurată. Şi de asemenea, de sîntem îndreptaţi cum trebuie EL ne va alege să-L urmăm cum vrem doar sinceri doritori să fim.
Să ne vedem de drumul vieţii ştiut prin felul de a fi, cum ni-i dat, muncind şi avînd grija zilei de mîine. Dar cu bun-simţ între oameni şi înfăptuind doar binele. Că astfel vom avea o existenţă liniştită. Şi de-L şi ştim corect, respectîndu-L cum se cuvine, e şi mai şi. Salvaţi noi şi familia noastră, fiind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu