Spre deosebire de cei aflați în îndreptarea cerută de SUS și căutînd să-L și afle corect. Sînt nedrepții ordinari, neîncrezători în bine și util, ci doar cu privirea-n pămînt. Căutînd doar înavuțirea și plăceri cu orice chip, neființa fiindu-le tovarăș și simțind-o. Ca făcînd parte din existența lor nedreaptă, devin orbi pentru lucrurile înalte. Mofturi și înșelăciune doar există în viața lor nedreaptă. Fără lucruri semețe în bine și frumos ci doar zbîrciți în suflet, pierind de tot, rateuri.
Totul e semn în viață și-n mediu înconjurător, toate-s de la EL lăsate nouă să ne ghideze. Înspre bine cu bun-simț întruna, aflîndu-L în toate și luîndu-L în considerare doar pe EL. ÎI greșim considerînd că nu are haz lumea fără greșeli, din contra. Binele și utilul îs greu de înfăptuit, depunem interes în îndreptare. Și nu-i plictiseală ci preocupare care presupune bucurie, fericirea împlinirii.
Cînd nu-L știm, nedrepți fiind, ne părăsește, după așteptări, să ne revenim și nu-i chip. Ne năvălesc nevoile. Da mai înainte ne atenționează, simțim fragilitatea vieții, nesiguranța existenței nedrepte LUI și nouă. Dar nu ne îndreptăm și părăsirea ne duce la suferințe și chinuri numeroase, să ne revenim. De s-ar putea, și de ne îndreptăm, sîntem salvați noi și familia noastră.
Ni se dă uneori unor nepotriviți soarta istoriei, așa-i de SUS, și respectivii o fac lată. Ne știind cum s-o scoată la capăt și o sfeclim toți. Așa-i dată soarta lumii pe mîini nedemne, anume de SUS, ca s-o încurcăm în timp. Părăsiți fiind să ne găsim pedeapsa și suferințele necesare că nu-L respectăm și nedrepți fiind.
Ar fi de dorit să fim mereu ca atunci cînd îL aflăm, bucurîndu-ne de găsirea SA lîngă tine. Dar nu-i cum vrei și nu-ți iese cum ar trebui și te întristezi și nu-i bine defel. Oare de ce Doamne? E o relație cea mai cea, dar nu știm să fim cum trebuie cît trebuie și nu ne simțim la locul nostru.
Nu-L renegăm ca-n alte vremi, dar tot nu-i bine, că nu știm ce trebuie în relațiile cu EL și oamenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu