Nu ne trebuie forţă, cu toate că avem nepăsare cînd vedem necazurile altora. Şi n-ar trebui decît acomodare cu ele că ne vin, ne ajung, e preambulul la ce va urma, de nu ne îndreptăm. Îndură respectivii şi pentru noi, că doar ne va veni minte la cap şi corectaţi să ne revenim a fi normali. Pînă cînd? Pînă vom simţi o adiere ca de primăvară în sinele nostru înrăit şi gol de bine şi util. E mult e puţin veţi afla singuri de doriţi.
Deci nu vă prea repeziţi ca musca la hoit, cînd nevoia loveşte şi voi simţiţi neputinţa altora în derulare. Că-i o introducere a ce vi se pregăteşte vouă de nu vă tocmiţi şi rămîneţi năclăiţi în rele. Nu sîmteţi degeaba pe acolo. Şi de vă plac asemenea înfăţişări sîngeroase şi dezgustătoare le veţi simţi pe propria piele, nu cred cu plăcere. Gură cască fără minte ia fiţi potoliţi şi vedeţi-vă de drum, ori nu că trebuie să o încasaţi şi astfel se împlineşte.
De ne vedem de ale noastre bune rele, asta e şi-n timp ne vom învăţa să fim cum trebuie şi la timp. Că ne trecea vremea, se zice că niciodată nu-i prea tîrziu, în multe e aşa. Dar pe EL, de regulă trebuie să-L facem de eşti conştient, să aştepte cel mai puţin. Chiar şi decît propriile nevoi şi ale familiei de poţi şi trebuie pentru aţi fi bine, nu numai ţie. Astfel demonstrezi că eşti un om adevărat nu numai un om de treabă, cînd face un lucru, lucru, e acela. Adică nu se-ncurcă şi nici pe tine în aşteptări.
Ni se năzare doar că istoria se opreşte, că se opinteşte cînd ni-i nouă greu, ori unei societăţi întregi. Amintirea unor destine comune, de regulă tragice, inexplicabile la prima vedere. Şi totuşi căutaţi-vă de vreţi în scrierile LUI către noi, ce le-au întocmit oameni instruiţi anume. Unii de azi zic că sub hibnoză, inexplicabile altfel la nivelul de atunci ci doar acuma. Numai EL ştie noi încă nu.
Acele teribile părăsiri de către EL a omenirii în braţele distrugerii năucitoare şi fără noimă. Au fost precedate chiar pe aceste meleaguri de Însuşi EL, avertizîndu-ne de îndreptare. Dar cine să-L asculte? Şi-n timp nici nu-L mai ştim defel. Ne-o luat minţile, face ce cam vrea cu noi de nu-L ştim măcar cît trebuie, mai bine mai mult, pentru a nu-I greşi iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu