De ne dorim ceva cu adevărat obținem, dar nu așa la plesneală, de s-o nimeri, că nu-i posibil. Mai ales în existența dată, să fim responsabili în ceea ce facem. Cu dăruire și interes, muncindu-ne cu noi înșine să ne iasă. Astfel în timp mulți au reușit să miște istoria după ei, forțîndu-se a fi ce nu erau de nu aveau și sprijin de SUS.
Nu-i putea împiedica nimeni și nimic pînă la o adică stabilită. Și de nu conteneau în vîrtejul lor existențial, dispăreau fără urmă, dar în amintirea lumii și acuma sînt. Străbătînd nevoile, ce pe alții îi opreau, pe ei nu, ca ștafetele nevăzute îndeplinindu-și menirea. În văzul de neînțeles al tuturora din timpurile acelea de cumpănă, ce ei le urneau, conștienți mai mult ori ba.
Împrejurările-s scuze doar nedrepților, cine-i corect izbîndește, zbătîndu-se conștient de nevoia simțită. Nu se dau bătuți, cu una cu două, ca ratații, ci mesajul le e scump și-L duc cum pot cum nu pot. Biruința e obligatorie, nu doar actul de prezență-n luptă, de învingi ori ba. De regulă împrejurările-s mereu grele, dar nu trebuie delăsare și frică, că-I cu tine și nu-i de ce.
Nu trăiește lumea sub blestem, ci neputincioasă și nedreaptă LUI, plătește de cînd e. În părăsire mai mereu aflîndu-se, că nu-L știe mai defel, mulțumindu-se cu închipuiri ce nu-L știu. Cu toate demersurile SALE, din VT și de acum 77 de ani de pe la noi, nu-I luat în serios.
De asta scenele apocaliptice și dezastrele naturale și nu numai, ne-au însoțit istoria mereu. Nu ne dezmeticim la realitatea LUI și pace, sigur ne încearcă cît vom mai rezista? Are un țel ne știut de noi ce în timp l-om afla cum trebuie să fim și vom fi.
Fiecare avem o chemare ce n-o putem evita, ne dăm seama de ea în timp, și-o urmăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu