Pentru fiecare-i o limită de SUS, dată, oricît ne-am strofoca, degeaba, e de prisos. Nu delăsare ci aflarea a ceea ce-ți trebuie cu adevărat să-ți umple viața. Că ni se năzar multe și mărunte, doar praf în ochi, să ne cătăm de drumul nostru al fiecăruia. Că nu-l dibuim, e greu, EL ne îndrumă mereu, dar să-L aflăm și să-I cerem ajutor, și vom ști.
Se impune uneori să ne acceptăn necesitatea ce ne privește pe noi înșine și n-o știam. Eram orbiți de lumescul nefiresc nouă și de altele nedorite dar aflate-n cale să ne-ncurce. Toate-s cu-n scop ce-l vom afla în timp de învățătură dat. Că ne ratăm momente de existență ce ne vor marca, se poate, mai revin pînă te dumerești de tine cine ești.
Divinitatea ne are în vedere pe fiecare, de toți are neapărată nevoie, doar să ne dovedim a fi cum trebuie. Posibilități avem dar să ni le dozăm în timp cu răbdare și folos. Libertate cît încape de dă și pe alăturea are fiecare, în vremi prielnice nouă, ce-s acuma pe aicea. Nu în toate zările-i slobozenie, ci derută și necaz, după cum merităm în fața SA.
Să acceptăm o necesitate, ce poate n-o știm încă, dar să fim atenți a o afla și să n-o ratăm. Învățînd-o să ne facem datoria cum se cuvine și de se poate să nu-L mai ignorăm. Că-i degeaba viața ce ni-i dar de SUS și nu știm nedrepți încă fiind. Că-s greu primii pași înspre EL și noi cum trebuie să fim, așa-i. Dar să ne învingem cu răbdare și voință de a fi cum e nevoie.
Nedreptatea-i așa de profund înfiptă-n noi că va mai trece vreme să scăpăm de ea. Baza Sa nu-i de găsit ușor, c-o fost dosită și uitată. Nu-i mare lucru mai ales că ceva, ceva tot o rămas în firea lucrurilor, ce ne definesc. Să căutăm a ne curăța cît mai grabnic de netrebnicie și să fim cum trebuie.
Uni-s cu porniri sincere, dar ne avînd Baza vieții îs pe căi greșite și comit erori ce-L supără. Imoralitate și răutatea ce ne urîțește viața să n-o mai înfăptuim în veci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu