Oare de ce bucuria îL îndepărtează de noi? Cînd ne bucurăm, e posibil să ne pierdem controlul bunului-simț față de CER și pămînt. Tot ce se poate, deci mai cu fereală să ne vedem de calea bună, doar cu atenția mărită, cînd ni-i chiar bine. C-o sfeclim tare ușor, așa ni-i dat să fim poznași din fire nedrepți, bucurie cu frîna trasă. Bucurie cu mîna la gură.
Avem nevoie de pauze de reîncărcare a bateriilor descărcate în muncă și-n altele ale vieții. Dar cu atenție, mai ales cînd îI ești angajat în îndreptarea cerută și consimți la ea. Nici cînd ești încă de capul tău, buiac în viață, slobod la rele și bune, cum îți vine în timpul de libertate, după cum e vrerea SA. Cînd nu știm de zgardă și ni-i toată lumea a noastră, liberi și fără frică încă.
Sărbătorescul e înscăunat și-n dreptul SĂU cînd îi vremea, de comun acord cu EL. Dar atunci atenția către EL e maximă, mai ales că-n VT îs unele și-s vechi, ne mai potrivindu-se azi și la noi. Decît cum ni se va comunica la o adică, în timpul ce-L vom afla cu EL mai aproape de noi. Mi-o comunicat acuma că nu renunță la vechile practici și știute din vechime, vom vedea care?
Eu îL serbez de obicei prin muncă închinată LUI și la date ce mi s-o părut mie potrivite și EL mi le-o confirmat în timp. Cred doar pentru mine, cînd va fi și vorba de voi, numai EL știe cum va vrea. Toate-s cu acordul dintre părți EL și noi, prin înțelegere și consens bine priceput. Nu cum e de mult tare în lume fără EL și avem necazuri gîrlă.
Sînt tentat uneori să cred că într-adevăr EL dorește multe ce îs învechite în comportamente înlemnite. De ne priceput omului de rînd și totuși îmi revin, că nu venea EL la mine un novice și normal în toate cele. Că nu ieșea nimica, că-mi lua o viață să mă învăț cu neînvățatul, nefirescul omenește întîlnit în cotidianul zilei.
În timp m-am mai luat cu una cu alta și învăț din mers și-I și EL mai indulgent cînd nu mai pot, că nu pot, asta e. Că se zic verzi și uscate cu posturi și pocăință, o fi dar eu îs normal ca fiecare și chiar rugăciunile la mine nu-s ca la cei ce-și zic cum își zic, treaba lor. Tot îi consider nedrepți că se-nchină la morți, eu doar la EL și atîta. Și-mi ajunge, că-I maxim posibil și mă are în grijă, cum ceilalți nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu