Să nu fim niciodată înșelați, frica de a fi fraieriți, e sentimentul de nesiguranță ce dizolvă ce-i înălțător în om. Ne coboară la nivelul cel mai de jos, ne dezumanizează, chiar putem zice că ne tragem din maimuțe. De nu ne îndreptăm și să existăm altfel, corect înspre bine și util, cu bun-simț.
Să ne pese mai puțin de nedreptatea unora și încet, încet să-i evităm, izolîndu-i. Lumea nostră să fie cea corectă și adevărată, de încredere reciprocă, devotament în bine și cu bun-simț. Cu milă de nevoiași și răbdători cum se cade.
Să căutăm mereu a cerceta experiențele trecute în vederea ne repetării erorilor înșelătoare. Căutînd progresul cu bună știină, ne repetînd vechile greșeli, ce ne-au ținut pe loc. Ori împiedicat să progresăm înspre calea bună, corectă, adevărată ce ne-o dorește EL nouă.
Progresul e o cale dinainte trasată, ce noi încă n-o dibuim, fiind departe de EL și îndreptarea cerută SUS. Cu chiu cu vai înaintăm înspre ceva neștiut dinainte, deorece nu merităm și bîjbîim în neștirea nedrepților ce sîntem. Nu vrem odată cu cunoașterea să-L aflăm și pe EL corect, chiar de la începutul nostru.
Și ni-i greu ulterior, evitîndu-L și urmînd căi greșite LUI și plătim și pentru nedreptatea dintre oameni. De asta se impune, părinți să vă creșteți copii corect și să nu abdicați în ruptul capului de la morală și dreptatea necesară vieții. De care răspunde-ți cît veți fi în lume.
Nu că ei au familiile lor și-s de sine stătători, ci răspundeți de ei cît mai viețuiți. Depinzînd de aceasta existența voastră, de o mai duceți ori ba. De faptul cum vă achitați de datoria de a avea copii bine crescuți. În știința față de EL corectă și îndreptați în viață adevărată, deplini responsabili .
Nu spoieli educative de mîntuială, acolo crezînd că ați scăpat, de-s mari și neterminați. Fără o morală adînc înfiptă în ființa lor, odată cu dreptatea înscăunată așijderea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu