Condiția umană ființa, realizare supremă datorată LUI și Lumii SALE, necunoscută nouă nedrepții încă. Că am evoluat în timp de la oameni începători pe Pămînt, ca animalele în comportamente. Avînd doar scop hrana și perpetuarea speciei, un timp îndelungat. După care se mișcă în cunoaștere, cîte puțin omul primitiv, încă un timp apreciabil.
Începem să ne putem înțelege cu EL și EL cu noi, nu chiar cum poate se vroia, dar totuși. Și se înfiripă apropieri și comuniuni, ce merg un timp scurt. Se nasc disensiuni și chiar probleme din ce în ce mai de ne rezolvat. Și ruptura și părăsirea și pedepsele ce curg de ceva vreme, unele năpraznice.
Se încearcă mai de curînd o nouă înodare a ruptelor legături. Mai timid cu unii de pe aicea, acum 77 de ani, dar și condiționări înainte de toate. Ce va urma vom vedea, cînd va fi vremea aia.
Că am evoluat într-o direcție, poate ce ne apropie de ce se dorea de la începuturi. Și e firesc acuma să ne dezmeticim, corect, și să ne dăm seama cu adevărat cine sîntem. Nu în nedreptatea asta fără Baza vieții, ci alăturea de EL, doar să-L ascultăm deocamdată. Și nu se va mai putea mult timp permite nedreptății să mai fie pe Pămînt.
Pentru fiecare frumusețea stă la capătul unei singure căi și îndreptarea se află de asemenea. Să știm ce vrem cu adevărat, moralizați în bine doar, nu la învoirile zilnice și atracțiilor nisipurilor mișcătoare. Astfel formați și numai așa corecți se poate să-ți dai frîu liber creației și să faci ce-ți place cu adevărat. Că aceea realizare e cea bună și de calitate.
Nepăsarea nu-i cea mai bună cale de a fi în rezonanță cu Totul, din care vrem nu vrem sîntem. Sîntem dar nu ne dăm seama și-I greșim că nu-L socotim Baza vieții. Ci cu aiureli îi dăm înainte cu tupeu de foarte mult timp și-L supărăm și părăsiți o încasăm. Nu-i chip de îndreptare nici spiritulă, că sîntem ca și necredincioșii, păgîni și imorali și înrăiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu