La finalul vieții, ori al unei operațiuni ample, se poate să nu iasă bine, ratîndu-ne. Și se zice că așa-i mereu, o fi, de nu ai habar de EL, Baza vieții, tot ce se poate. Și de ești și nedrept, halal să-ți fie nici nu ai cum te realiza cu așa dandana de fire. Că simțim un gol în noi, cînd sîntem decepționați, dar nu intreprindem nimic bun. Și vream de-a gata și nu-i de găsit așa ceva, ci-i nevoie de îndreptare.
Deci să nu ajungem a fi acele ființe fără rost, cadavre vii purtate de apa curgătoare a vieții. În neștire fără simțire și interese bune și utile, ci indiferente și pierdute, rateuri umane. De care și EL s-o lepădat, văzînd că-i degeaba o așa existență fără folos.
E cam mult cerut de la oricare, să creadă în EL, cînd îi lipsește informația de Bază. Da într-adevăr de se încrede orbește și îndreptat fiind, e un cîștig deosebit și cu rezultate bune simțite. Să nu-L amăgim cu promisiuni neonorate, ci din contra să-L facem să aștepte cel mai puțin. În raport cu alte obligații, El să primeze mereu și să căutăm așa să rămînem.
Îndreptarea mult dorită de EL s-o înfăptum între noi oamenii, fără întîrziere, respectîndu-ne. Știind că mereu e timp pentru bună purtare și să n-o amînăm. Fiindu-ne nouă datori în primul rînd ca să ni se întoarcă, dar să n-o așteptăm. De nu avem de la cine și mai bine să fim noi primii și să ne rămîe datori alții. Că-i un sentimente de superioritate, dar să nu ni-l arătăm nicidată.
Să vedem ce simțim, ca un beneficiu nesperat, cînd sîntem săritori în ajutorul oricui se întîmplă. De ni-l cere opri ba, dar văzînd că are nevoie. Parcă mai crești și-n ochii tăi, dar să nu te arăți față de alții, vezi-ți de drum. Nepăsător, dar EL te notează și crești și ți se întoarce în timp, cînd te aștepți mai puțin. Dar de regulă cînd ai nevoie stringentă, de te miri și ulterior realizezi de ce-i binele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu