Omul liber, cu adevărat nu-i pasă de-i înșelat de un mișel. E încrezător în oameni și poate să fie fraierit, o dată, dar în timp se lămurește. Dar să nu abdice niciodată de la principiile sale de bine, util și încrederea demnă. Evitîndu-i pe nedrepții ordinari, care în timp se pot îndrepta, de n-au încotro.
Deci chiar de o luăm în barbă de la netrebnici, fiind înșelați în demersul nostru corect. Să nu ne oprim a fi cum trebuie în bine și util tuturora, cu bun-simț. Să nu fim bănuitori o clipă, că-i bai mare și-L nemulțumim. Ci îndărătnici în bine cît vom fi, ca să fim, noi și familia noastră.
Și nu oricum ci cu folos în existență demnă, adevărată, să simțim că trăim. Dar responsabili în adevăratul sens al cuvîntului în fața SA și a societății umane. Nu de florime mărului, cu numele doar în necazuri și nevoi nenumărate. Ne dezmeticindu-ne defel la atenționările SALE numeroase și tot trăgînd căruța-n șanț.
Că nu ține și se satură și EL de ne mulțumim c-o viață așa și așa, ne la locul ei. Mulțumindu-ne că existăm, nu contează cum, de mîntuială doar, de azi pe mîine. Că nu-i normal și trebuie să ne îndreptăm cum vrea EL, moralizați și în bine, cunoscîndu-L.
Regulile moralei îs staționare de cînd lume date de EL nouă să ni le însușim temeinic ca și dreptatea. Permanent de urmat și eventual de acomodat restul după ele și de făcut să fie pricepute de absolut de toți fără excepții, că-s rateuri umane. De nu le urmează întocmai și la timp, că nu-s la bunul plac al orișicui, ci-s obligatorii și ferme.
Progresul societății, nu stingheresc legile morale ci le adîncesc mereu, mai bine de știut. Nu vor dispare niciodată cît vom fi ca specie, oamenii în devenire demnă. În universul care este oriunde, că asta-i năzuința SA, de a fi cum trebuie cît vom mai exista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu