1505.De nu-I ţii hangul se îndepărtează

    Învăţămintile fiecăruia, obişnuinţele îs cele care primează înaintea regulilor legiferate-n societate, de nu-i îndreptată-i degeaba. Forţa coercitivă mai poate face ordine în timp şi ferm şi clar aplicată-n folosul tuturor. Instinctele chiar sincere trebuie combătute de alte reguli mai bune, ca să ne îndreptăm. De ştii, mai bine ascultă de Dumnezeu decît de firea ta nedreaptă. Datoria înaintea celorlante porniri cum or fi, de vrem să ne schimbăm în bine şi util. Sinceritatea-i bună doar în relaţiile cu EL, altfel e degeaba, acolo primează sinele bun şi corect, luptătorul din tine. De asta EL şi vrea în frunte naţilor detoinici cu credinţă în EL şi îndreptaţi în bine şi util.
    Să ne obişnuim să-L ştim şi să progresăm cu EL alăturea în viaţă, în orice domeniu să-I găsim şi LUI locul să ne însoţească. Sinceri de vom fi cît vom conlucra cu EL, vom simţi ajutorul SĂU, şi frică de necazuri nu vom şti. Să ne obişnuim să ne raportăm LUI, mereu, ca şi cînd ar fi, şi este dar nu-L vedem, că-I cu noi de vrem şi putem fi cum trebuie. Pentru că-i un bai mare de te poţi obişnui cu EL, un suprafiresc ţie, simţită mai altfel, grijulie mereu. De nu-I ţii hangul se îndepărtează de tine.
    În acestă relaţie străveche în schimbare mereu, dar noi nepricepuţii, n-o percepem aşa, cantonaţi în vechimea aceea LUI şi nouă. Am evoluat fiecare în dreptul nostru şi EL, noi tot alţii, EL tot acelaşi. Din legile date atunci nouă în folosinţă, ni le-am adaptat cerinţelor noi, mai doreşte să ne îndreptăm, morali să fim şi doar înspre bine. Urmînd deocamdată religiile acestea. Cît despre EL în timp ne vom edifica concret şi bine.
    Să nu mai imităm credinţele, ci să ne adaptăm din mers noilor LUI cerinţe specilice fiecăruia în aflare discretă. EL ne ţine din scurt şi-n timp ne vom edifica cum e nevoi de SUS. Nici noi cu mîna-n sîn, ci aliniindu-ne cum putem şi cu ce avem înspre construcţia firii fiecăruia, să nu ne pierdem ci să convieţuim. Pentru că EL doreşte, nu are rost să I ne împotrivim făţiş, ci-n timp să ne punem şi nota noastră de culoare. Să fim în rînd cu EL şi noi cum putem în schimbarea dorită.
    EL e viu şi a celor vii, doar de noi ţinînd, de vrem ori nu, în subordinea SA continuu cît vom exista.