1385.Eşti tot tu

   Îndreptarea şi pentru cei corecţi şi cu bun-simţ, e destul de anevoie, mai ales că-ţi vine şi pe neaşteptate de luat măsura.  Îndreptării cum se vrea SUS, cît mai adevărată, şi totală şi cel mai bun paznic al îndeplinirii de cum trebuie să fii tu, eşti tot tu. Sinele nu te lasă cu una cu două să-i încalci principiile dreptăţii înăscute în tine de le şi cultivi şi bine faci. Deci să fii corect cu tine însuşi cu adevărat, nu există să nu reuşeşti şi-n faţa SA, cel puţin aşa ştiu despre mine.
   Dintre noi oamenii unii mai demult ori mai recent simt o schimbare în curs de desfăşurare în natura mediului înconjurător şi nu numai. Ce-i un semn de răspuns la ceva ce se apropie ca eveniment, de noi lumea şi restul nu-l percepem încă suficient. Eu cu EL mai bine decît voi cred, simţindu-L, totuşi nu-s chiar aşa ieşit din comun de cum se poate crede, nu. Încă-s departe de ceea ce cred că se va putea fi în continuare, cînd va fi momentul
   Cînd eşti nedrept din fire şi ne ştiindu-L bine şi primeşti porunci din partea LUI, trebuie să le judeci cu reţinere. Că nu-I eşti prea apropiat, distanţîndu-te de EL în timp, nu-I ştii multe şi-I poţi greşi, vrînd dai contra.
   Sînt oameni printre noi ce-şi dus o existenţă de vis pentru mulţi inexplicabilă-n timp. Deosebiţi de fireşti înspre bine, frumos şi util tuturora ar vrea, altruişti în orice timp, ar fi. Şi cu EL, parcă-s mai apropiaţi cu toate că nu par, le merge din plin în multe şi chiar ajută pe mulţi la greu şi vor. Îs totuşi păsări rare printre noi oamenii-s de regulă, egoişti şi cam nedrepţi în multe privinţe şi cam şi fără EL cu adevărat.
   EL ne-o dat în existenţa ce-o experimentăm în viaţa pe Pămîntul SĂU, cîteva minuni ce ne sînt la dispoziţie. Prietenia, de-i corectă îi şi inexplicabilă de ce există între oameni de altfel diferiţi şi totuşi apropiaţi fără alte legături naturale, fireşti. Dragostea şi iubirea între bărbat şi femeie, ce de multe ori desfide realitatea obiectivă, inexplicabilă în mod natural şi totuşi admisă şi cîteodată bate recorduri.
   E un fel de a fi mai năstruşnic la unei existenţe pe muchie de cuţit, să zicem, cînd vrînd să te îndrepţi jonglezi prin tertipuri doar să nu-I greşeşti. Deci lupţi cu tine în primul rînd dar nu cu hotărîre ci fugind de răspunderea confruntării prin amînări şi conjuncturi ajutătoare un timp, poate-ţi merge.