Se zice că ar fi bine să îmbinăm raţiunea cu credinţa. Ca exemple în istorie, zîmbetul raţiunii din sec. XVII-lea, cu înflăcărata credinţă din sec XII-XIII. Înflăcărata credinţă oarbă şi nedreaptă în privinţa SA, cu părăsiri şi foarte însîngerate urmări pe măsură, dar fudui nedrepţi nu au minte. Deci de ar fi fost raţionali religionarii acelor vremuri nu-şi întorceau faţa de la EL şi n-ar fi fost părăsiţi exemplar în nimicitoare şi urîte atrocităţi în care omenirea s-a dovedit animalică, fără pic de omenie.
Nu aşa se face măi oameni, o fi prostia voastră dominantă şi nu vă pasă de voi, dar lăsaţi-i pe ceilalţi să vieţuiască în tihnă cum li-i dat de SUS. Voi nedrepţii, vreţi să credeţi în cîte stîrvuri vechi, nu aveţi de cît, lăsaţi-ne în pacea ce ne-o dată-o CEL de SUS s-o ştim şi s-o urmăm.
Starea de conflict, e un semn al părăsirii CEL-ui de SUS, ce vă însoţeşte pe voi de cînd existaţi ca religie nedreaptă şi încăpăţinată-n rele şi urîte practici. Dosite-n mieroase vorbe şi nătîngi apucături, bazate pe minciuni şi deşarte închipuiri. Încetaţi-vă activitatea nedreptă şi reîntorceţi-vă la EL şi noi vom mai vedea de vă şi moralizaţi înspre bine, mai discutăm.
Nedrepţii dau vina pe EL că nu-L pricep, neputincioşi înspre bine şi util. Ci numai în rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri. Limitaţi de EL, că nu merită cunoaşterea desăvîrşirii, se revoltă contra Înaltului, cu neruşinarea nevrednicului.
Proclamarea adevărului e mereu solemnă, că adevărul e solemn. Dar minciuna e şi mai şi de-o tot urmaţi, nedrepţilor! EL vă va judeca şi părăsiţi veţi urma calea voastră, în final hotărîtă SUS.
Toţi pedepsiţii din naştere vă impun legi caraghioase şi obraznice, în loc să-şi oblojească tarele în ascuns cu ruşine. Că-s doar sub povara pedepsei Divine. Recunoscîndu-şi limitele, să caute să se-ndrepte, cum pot cum nu pot, asta e destinul lor. Şi să nu-şi mai fîlfîie neputinţa neruşinată-n lume. Auzi , mai mult, au şi biserici în religia nedreaptă lumii. Un talmeş-balmeş de ne descris, cu nedreptatea liberă să ne altereze existenţa. E totuşi un semn, că de vom greşi ca ei, ca ei vom ajunge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu