Dorim mereu s-o cotim pe-a noastră închipuire incorectă, învățătură nedreaptă. Dar nu ne lepădăm de îndărătnice cu una cu două, ci-i nevoi de a te lovi. Atît de pragul de jos cît și de cel de sus, doar așa ne mai învoim cu EL. Și convenim oarecum, tot dificil, îndreptarea, e nevoie de curaj bun. Ni se pare riscant să-L urmăm, nu avem încrederea necesară, ne-am tot îndepărtat de EL.
Și de felul firesc al nostru de a fi, așa civilizați ne civilizați, doar aparențele. Înșelătoarele aparențe de oameni acătării și-n realitate niște pramatii fudule. Bineînțeles cu ceva fațadă de ochii lumii, că-n cap pleavă, ușor de vînturat. De dai de argumentele dreptății, binelui, moralei toate cu adevărat constructive. Cu adevărat omenești, de nu mai ai argumente și de te vrei om să revii a fi.
Oricum să ne strecurăm nevăzuți din așa tărășenie de lume, ori demențial spre bine, altfel e de așteptat cuminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu