3629..De regulă nu avem datorie decît de avem urmași

  Cînd ești și simți că-I aproape oarecum de tine, îndrăznind uneori, din a face ceva. Crezi că-i bine să te interpui între oamenii vii și EL, ca o pavăză, te crezi tare. Oi  fi, dar numai cu acordul simțit aL SĂU, de regulă nu prea merităm. Dar aflăm în timp de cumințire și potolire, cînd înveți să te schimbi cum trebuiești. Și-ți trece prin cap apărarea, bineînțeles cu acordul SĂU, o vreme doar.
  Deci apărarea celor din familia ta, cîți or fi, cu timpul ți se tot diminuează aria. Responsabilității, crezi tu, EL te încearcă și-n continuare s-ar putea atît de nevolnic. Neputincios să te dovedești, rămînînd singur cu greu îți asiguri ție însăși apărarea. În fața punerilor la punct, pedepselor, necazurilor, încercărilor neînțelese.
  Deci de regulă nu avem nici o datorie decît de avem urmași și sigur obligații. În fața LUI și-ntre oameni cu omenie corectă, bună adevărată, dreaptă.