Despărţirea e grea, cutremurătoare, echilibrat, contraponderea pomenii cu de toate cele ale vieţii în continuare. Şi cel mai nedorit e inexpicarea fenomenului morţii, dat nouă dintotdeauna pe Pămînt ca o dezmeticire la o realitate a noastră cu EL Deasupra. Ce n-o pricepem deloc nici acuma, că nu-L merităm, ne luîndu-L în serios, denaturîndu-I Totul.
Azi de exemplu se serbează nedrept pe aicea coborîrea duhului SĂU, iar se desparte închipuit, Dumnezeu. Neadevăr şi prostie de nemernici înrăiţi în EL necrezînd defel ci în ei înşişi neobrăzaţii cu duiumul. Acum 77 de ani EL personal o venit şi chiar atunci imediat I s-o întors dosul, nedrepţii serbînd rusaliile, ignorîndu-L. Pe faţă întorcîndu-I spatele, nu aveau ce face că erau purtaţi de lume, de li se împotriveau pe cine ar mai fi prostit?
Trezirea, ruptura cu nedreptatea de s-ar fi produs atunci şi scăpam sigur mai ieftin, dar aşa o tot lungim în nereguli şi inexplicaţii de mult tare continuu. Cu toate că EL o fost clar şi concis, simplu în cerinţe, nici acuma urmate.
Trebuia atunci, acum 77 de ani, serbarea SA imediat cu tot fastul şi urmarea LUI corectă cum vroia EL. Bisericile toate aflîndu-L cum este cu adevărat, renunţînd la toate tărăşeniile lor nedrepte LUI şi nouă. Şi adaptîndu-ne din mers cum ni se cerea de EL, Dumnezeu, Însuşi îndreptarea dorită SUS pentru absolut toţi.
Corect, foarte corectă-i zicerea : Doamne, apără-ne de noi ; nu ştim cine sîntem, de ce sîntem aşa şi ce trebuie făcut să fim cum trebuie. Parcă-i începutul iar, să ne dezmeticim împreună cu ce sîntem, sincer în faţa SA. Poate singura hotărîtoare în toate cele şi amplă la nivel mondial, unică şi de ne contestat niciodată. Aflarea SA cum trebuie şi după gustul SĂU, cu noi în devenirea cea adevărată. De care sîntem responsabili în proiectul SĂU cu EL alăturea mai altfel mereu.
Noi responsabili, dar deocamdată iresponsabili de-a binelea în faţa LUI şi a noastră. Tot nedrepţi, imorali, înrăiţi, urîţîţi în fapte, vorbe şi gînduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu