1494.Imoralitatea îşi face loc comod

   Încîntaţi în viaţă să fim, trăind ne tăgăduind existenţa, ori cît mai puţin pretenţioşi de se poate, respingînd mai puţin viaţa. Înălţînd prin încredere nefirescul ordinar, compromisul făcîndu-l curat, fără cusur nouă. Ce ţi-i să se petreacă nici o piedică cît de deosebită şi haotică nu-l schimbă cu nimic, esenţialul aşa va fi cu tine. Să nu cauţi cu orice preţ să placi, fii temeinic pe propriile picioare demn, curajos şi de sine stătător. Ştiindu-te pe tine bine în ceea ce faci şi placi de se poate şi altora cu atît mai bine ţie şi lor.
   Să nu ne sacrificăm, altora rău făcînd. Socotindu-ne deasuprea legii, ea nu ne va cruţa la o adică plătind cutezanţa nedreaptă. Dreptatea-i uneori bine, deasupra legilor terestre. Imaginaţia ne joacă feste şi dezastrul nu-i departe, de ne luăm şi cu alţii după ea. Ne domină trecerea timpului şi nefolosirea existenţei în cunoaştere. Învinşii se ascund şi de umbra lor, lumina nici nu şi-o percep.
    Încă sîntem tributari fricii de toate nevoile şi-n special de moarte. La drept vorbind n-ar trebui decît pînă ne dezmeticim cît mai corespunzător să ne fie doar frică de EL. De ce ? Pentru că nu-L ştim şi numai EL e în stare să ne apere de vrea, fiind Creatorul nostru, are cerinţe de la noi. Ca orice Părinte cînd nu-L ascultăm ne mai părăseşte în necazuri, ce ni le creem singuri neascultîndu-L.
    Sîntem încă obraznici faţă de EL, ne-o cerut să ne schimbăm, simplu. Să ne îndreptăm prin moralizarea firii noastre între oameni şi să facem numai binele. Că mai înfăptuim rele şi urîte fapte şi vorbe, încă fiind imorali şi nedrepţi între seimenii noştri, fraţii noştri. Cum e posibil încă aşa înapoiere, doar nu mai sîntem sălbatici ? Şi totuşi aşa sîntem în faţa noastră şi EL e nemulţumit că-i stricăm coeziunea din familia SA terestră. De care-I responsabil în faţa CER-ului şi-n Lumea SA.
    Nu s-ar plăti totul de am fi cum trebuie, dar încă nu sîntem. Repeziţi, năuciţi de cîte nedrepte porniri lumeşti în care imoralitatea îşi face loc comod, dominîndu-ne o existenţă greşită. Ni-i greu singuri să fim îndreptaţi într-atîta nedreptate de peste tot, parcă şi mai în dominare categoriră şi rea.