Să nu ne ducem viaţa tot visînd ci treji fiind, nu duşi cu gîndul aiurea-n van, că-i degeaba existenţa n-o simţim şi-o putem rata ca ne fiind pe aicea. Chemări de simţi corecte ştii de sînt, de nu-i, ascută pe cei mai buni ca tine şi îndreaptă-te cît poţi mai bine. Încercările vieţii îs să te dezmeticească la ce nu eşti încă şi trebuie, schimbarea ce-o ve-i face nu-i floare la ureche. Aşa că fii cum trebuie chiar dă de la tine ceva interes crescînd în tine, implicarea-i cel mai cu folos demers.
Îs multe de zis cînd ne referim la specia umană în timp, mai ales că-s foarte multe aiurea şi abureli ce numai cu EL de ţii aproape le vei afla cum sînt.
Răul nu se opune numai spiritualităţii în aflare ci existenţei corecte cum se vrea de SUS şi noi n-o dibuim bine. Se impune ocolirea lui şi a urîtului şi convieţuirea doar cu binele, frumosul şi utilul. Responsabilitatea că trăim în orice timp şi spaţiu pămîntean, să nu o vedem ca ceva trecător şi că oricum nu ne ajunge şi pe noi. Că-n faţa SA, contăm cu toţii şi separat de ne permite doar, de merităm în planul SĂU.
Să nu ne-nchipuim că sîntem buricul Pămîntului, ori că nu contăm defel, sîntem cum trebuie unde trebuie şi să ne dăm seama de acesta mereu. Plictiseala-i împotriva vieţii ce ţii dată cu respect s-o ţii, rezonînd cu firea ce aflăţi-o în tot ce te priveşte şi nu ştii, implică-te, forţează-te înspre bine cu bun-simţ fii. De rele şi urîte deparazitează-te urgent, că-ţi strică firma de om acătării. Dezgust de viaţă de simţi revino-ţi coborîndu-te în uliţă să ştii ce-i şi acolo viaţă şi SUS de poţi gîndeştete măcar, şi fii unde ţii locul corect treaz .
Cunoaşterea de sine ţii necesară ca să poţi escalada existenţa searbădă ce te încurcă înspre aflarea cine eşti. Şi ce hram porţi cu adevărat între oameni şi mai ales cum eşti de rău ori bun, ponderea ta în faţa SA şi nu numai. Dezmeticirea să ştii cum stai în viaţă acuma şi ce-i de făcut ca să nu-ţi rupi spinarea cocoşat de rele şi urîte, îndreptă-te modest măcar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu