Suferinţa

   Privind suferinţa ca o formă de înfiorare, e ca ceva ce te trezeşte, că ai simţit cumva pedeapsa LUI ce a atins , a înpovărat pentru îndreptare pe altul ce suferă, se îndoaie, contorsionează, zbate, vaită, cere ajutor de la oricine, dar numai EL îl poate salva, adevărat, izbăvitor, restul îs numai amînări, paliative, minciuni plăcute.
   Dar tu dacă cauţi să te implici cumva în cel mai bun caz, de nu înlemneşti în faţa suferiţei, paralizat, neputincios, chiar tu te vezi poate neajutorat în faţa pedepsei aplicate altuia.
   E un examen şi pentru tine, trebuie să reacţionezi pozitiv cumva, ajutîndu-l cum te pricepi, treci pe pilot automat, adică fă un bine cît de cît ce-l ştii a face fără să mai vezi suferinţa şi totuşi să-l serveşti pe suferind,  nu e bine să nu te inplici în faţa suferinţei adevărate, cotropitoare, dezlănţuite, EL te verifică şi pe tine în acel eveniment dramatic şi trebuie să-I faci o bună impresie.
   Să-l ajuţi oricum dar nu-I cere să-l ierte, e prea mult pentru un om obişnuit şi-L superi, nu eşti în măsură deloc, poţi cel mult şi normal să cauţi să te-ndrepţi ca să eviţi asemenea  clipe de pedeapsă şi ajută-l cît poţi.
   Balzac şi Dostoievski : "spectacolul suferinţei, (in)dependent de nimicnicia ispăşitorului, e mereu sfînt pentru cine priveşte". Pentru că EL pedepseşte pe cei care şi merită, am pus altfel "independent" de mai sus.
   E firesc de ai cui să-i explici să se-ndrepte cît mai curînd, cît de cît, să caute măcar să ştie de EL cît mai multe şi să reflecteze ce e de făcut în continuare cu EL în gînd.
   Suferinţa e mereu nouă şi distructivă, îţi scade şi moralul, de obicei nu poţi atunci să te mobilizezi cumva şi pierzi controlul eului, mintea o ia pe arătură, şi de nu te trezeşti să ştii unde I-ai greşit de eşti pedepsit, şi să reacţionezi în consecinţă pentru grabnică îndreptare, s-ar putea să te afunzi mai rău, şi chiar total.
   De te-ndrepţi suferinţa va înceta ca prin minune, pe viitor respectă-L, cumva caută să-L şi crezi măcar enpiric, cum îţi vine la îndemînă, cît mai simplu, dar cu timpul te vei perfecţiona, te va îndruma, nu te lăsa!

Răul şi urîtul

   Răul şi urîtul vrei nu vrei ne însoţesc toată viaţă, comportament, gîndire, se expun, se afirmă, ne agresează, ne lămuresc să-i urmăm, să-i  tolerăm, să ne obişnuim cu ele ca un firesc inadaptabil la bine, la morală, la bun simţ, la frumos.
    Nu e aşa , e ceva ce trebuie evitat, înlăturat din preajma noastră, de nu ne lasă să părăsim anturajul, mediu infect, viciat şi să ne construim în  alte zări adevărate o nouă existenţă curată, neîntoxicată de rău şi urît ce ne-a terorizat şi de care trebuie urgent scăpat odată pentru totdeauna, cît vom exista .
    "Răul şi urîtul nu numai că există, dar şi pătrund în viaţa oricui, de nu le stă în putinţă să le evite pot totuşi să nu le adreseze cuvîntul cînd îl apotrofează, să nu intre în cîrdăşie cu ele, să nu colaboreze cu ele"( N. Steinhardt ).
   Da, şi răul şi urîtul e un mod de a ne pedepsi aL LUI, pentru a ne face să ne îndreptăm, de aceea e bine să-L avem aliat şi pe EL în demersurile noastre în noua viaţă ce căutăm să o înoim în bine, îndreptată cumva.
   Cred că de-L evităm din nou nu vom scăpa de rău şi urît orice am face, e un tandem al nefirescului proiectat de EL, trebuie să ne trezim la realitatea ce nu am simţit-o de mii de ani, trăind nefiresc oarecum cu puţine excepţii : acei ce cumva poate din motive ce îmi scapă acum, L-au ştiut, respectat şi crezut fără tăgadă şi nu au suferit deloc, ca-n altă lume, paralelă, de ne atins pentru ceilalţi pedepsiţi cam la hurtă dintotdeauna.

Întărirea

   Cum plictiseala, cum săturarea de vieţuire, e nefiresc, e josnic, viaţa trebuie trăită vrei nu vrei, e de dorit nu de refuzat un cadou de la EL, şi ca orice cadou ce ţi se dezvăluie permanent tot mai frumos desăvîrşit, cît ai de trăit, nu aiurea-n tranvai, fiece o fi.
   Vieţuită în toată complexitatea ei, să nu te mai saturi de viaţă, asta e normal şi să-I mulţumeşti mai permanent în gînd cu EL. Nu ai voie să te plictiseşti, ori eşti o epavă, un ratat, un gunoi uman, aşa te simţi? Nefolositor ?
   Nu meriţi, dar EL se face că nu te vede, că-I refuzi darul, mult dorit de mulţi alţii pedepsiţi de EL pentru grave erori, şi tu ce faci? E darul suprem dat omului, trezeştete, pe ce motiv nu ştii să-ţi chiverniseşti  viaţa ?
   Eşti oare un neputincios, un vai de tine, faci oare umbră degeaba pămîntului, tu care ai primit de la EL lumină pentru viaţa ce o ai în faţă.
   Ce ai făcut cu lumina LUI, ai pierdut-o, irosit-o degeaba, ori nu eşti conştient că EL ţi-a dat lumină, să ştii că ţi-a dat lumină interioară vrei nu vrei o ai de la EL dintotdeauna pentru totdeauna cît exişti.
   Cu lumuna ta poţi ajuta pe mulţi nevoiaşi, nu te vei plictisi niciodată, cautăte în firea ta şi vezi de nu găseşti tărie pentru continuarea existenţei tale rodnice, nu oricum rodnice, fii foarte atent cu ea !
   Nu te întrista că nu ştii ce să faci, că nu-ţi imaginezi trăirea în continuare rodnică, ai o pauză de activitate neprogramată, cere-I ajutor LUI şi numai LUI în gînd neîncetat pînă primeşti răspuns, nu te lăsa!  
   Răspunsul îl vei simţi cumva şi te vei bucura fii sigur, numai să nu disperi, ai răbdare şi atenţie la semnele LUI către tine.
   Ai ieşit la pensie şi e greu fără ocupaţie, cautăţi-o indiferent ce o fi să fie, de nu ai nici un căpătîi, ajută-i pe alţii mai neputincioşi decît tine, şi fii rezonabil la cei ceri LUI, şi răbdător cu atenţia  mărită, nu au intrat zilele în sac, gîndeşte-te de e posibil cum să-L ajuţi şi pe EL cumva, e ceva foarte înălţător, vei vedea!

Cunoaşterea

   "Cînd orice creatură trebuie să se declare, să fie aşa cum e şi cum era dintru început, cum poate nu şi-a dat singură seama că e. Vine clipa, emoţionantă şi surprinzătoare desigur, a întregului adevăr"(N. Steinhardt).
   E greu  să-ţi dai seama că nu eşti încă treaz, că EL a organizat încă de mii de ani în aşa fel lumea încît unii să-i ascundă celorlanţi adevărurile, după diferite tertipuri.
   Şi astfel am trăit de mii de ani adormiţi, şi în curînd soneria ceasului SĂU, va suna alarma trezirii mondiale, la ADEVĂRUL LUI, ce numai l-am mimat, aproximat, bojbăit, cu ochii legaţi, acuma ni-I dezleagă.
   Va fi uimitoare trezirea, adevărată, vom afla, ce nu au ştiut zeci, sute de generaţii, cine sîntem, cine-I EL, ce mai avem de făcut.
   EL nu-I mulţumit de noi, va trebui să ne schimbăm comportamentul în totalitate.
   Aşa a fost să fie să nu-L ştim, înţelege, respecta, nici de frică nu-I mai ştiam, de credinţă poate unii în unghere pe undeva pe care EL i-a ocrotit departe de ochii lumii, cred că nu ne-a dorit în apropierea SA, nu meritam.
   Masele cît şi elitele nu L-au ştiut mai defel, s-a ascuns şi cu ajutoril religiilor ce ni le-a dat pe capete, să ne săturăm de neputinţa noastră milenară.
   EL ştie absolut totul despre noi de mii de ani ne studiază, în diferite ipostaze, şi chiar pedepsiţi uneori, să ne vadă reacţiile, micile treziri efemere. Ştiu că va veni dar nu ştiu cînd încă. Nu ne rămîne decît să-L aşteptăm cît mai pregătiţi cumva, căutîndu-L în noi, şi îndreptîndu-ne spre bine.
   Vă rog să fiţi calmi, cu răbdare pregătiţi-vă de întîmpinarea LUI. Ştiu atît că după primele semne va începe o haotică trezire şi nu e de dorit, trebuie să ne stăpînim, e prea aşteptată regăsirea ca să o ratăm grăbindu-ne.
   Unii mai pregătiţi dintre voi deja au prins să-L întînpine, se pregăteşte ceva, nu simţiţi încă?

Petrache Lupu 2

   Mihai Urzică : "din toate predicile lui Petrache Lupu (P.L.) a lipsit întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea sfintei treimi.... Din toată trăirea spirituală a lui P.L. lipseşte concepţia mîntuitorului...totodată lipseşte de la îndemnurile lui P.L. ideia de mîntuire...Este preocupat de cele pămînteşti şi nu de cele cereşti...lipseşte mai cu seamă a spovedaniei şi împărtăşaniei... că e destul să ne pocăim la cruce şi la buturugi, spre a ne curăţa de tina sufletului nostru".
   Se uită esenţa cererii LUI către oameni prin intermediul lui P.L.: să încerce fiecare să se-ndrepte în faptele şi gîndurile lumeşti şi ale credinţei cum o pricepe fiecare, deci totul se bazează pe ce va face fiecate în dreptul său pentru îndreptare, nu la grămadă în frunte cu unii nedrepţi, pe care P.L. îi critică în public "văzîndu-i" ce fel de clerici  păcătoşi erau.
   Domnul vrea de atunci să se tezescă lumea în adevăr, binenţeles că nedrepţiilor şi acoliţii lor nu vor să-L ştie decît aşa cum EL s-a ascuns cunoaşerii de mii de ani, şi nu le vie a crede că e altfel, de cît îL ştiu. 
   Pentru a fi în fruntea obştii credincioşilor trebuie să ai chemare spirituală înălţătoare, nu funcţie clericală, şi să fii în toate înpreună cu oamenii cei conduci, nu să-ţi cauţi privilegii nedrepte.
   EL a simţit o oarecare atracţie a maselor spre simplitatea nefirească a unor minuni, indiferent de suportul lor.
   Şi  P.L. nu a fost pe măsura aşteptărior LUI, cu toate că EL a căutat să mai îndrepte cîte ceva, dar s-a lămurit curînd că lumea trebuie pedepsită, şi aşa a fost. Încă nu se înţelege dorinţa SA nici acum în sec.XXI, e bine că ne mai păsuieşte încă. Dar eu zic să-L căutaţi în voi, singuri fără interpuşi, pentru că vă aşteptă.

Trufia

   E foarte greu cînd succesul  în viaţă cumulat cu cel spiritual te orbeşte, crezi că la-I prins pe Dumnezeu de un picior, şi de se mai întîmplă că eşti şi în comuniune cu EL, dar neechilibrat, încă nedrept, repezit, o ei peste ochi de la EL, cît de curînd.
   Deci îi eşti întîi LUI dator să-I mulţumeşti, şi grabnic de mai ţine comuniunea cu EL, şi nu te-a părăsit, caută să afli calm, cu răbdare ce e de făcut să te echilibrezi cumva, pentru că trufia nu-i bună deloc.
   Cu bun simţ, şi multă răbdare pentru că nu le prea place apropiaţilor să te ştie şi în credinţă-comuniune cu EL şi nedrept, îngînfat, călcînd în străchini de nu te vezi.
   E greu să-L înţeleg, încă mai am foarte multe de învăţat, ştiu cîte ceva şi vi le-am transmis nu pe toate că şi aşa încă nu ştiu să mă comport cu EL în apropierea mea, mai permanent, e greu.
   Îmi dau seama cît de greu le-a fost unora ce au avut legături apropiate cu EL, dar au aplicat o tactică de evitare a vieţuirii în lume, retraşi e altceva, numai cu EL undeva în cele pustietăţi, şi ulterior purificat cumva de poţi reveni în lume cumva cred că-i mai uşor, ai un alt statut.
   Poporul SĂU angajat în vechime pentru EL, aşa rămas, iar cu EL totuşi trebuie şi ei să se trezească cumva, pentru că EL îi tot presează, şi ei ştiu toate cererile LUI, cei privesc.
    Ştiu că e greu, dar va veni şi va trezi lumea pentru o nouă eră cu EL.

Ceva despre Poporul SĂU

   Cît de curînd sprijinul acordat de statul sudic oarecum Istraelului, va înceta, şi vor începe problrmele, asta în virtutea presiunii ce o exercită EL pentru îndreptarea poporului SĂU.
   Sînt foarte multe de spus dar nu prea am voie de la EL, aşa că voi mai spune că EL încă are mari aşteptări de la EI, şi de ar fi fost cum vroia EL, alte vremuri trăiam noi, lumea, azi .