Sînt între noi spirite tari, oameni deosebiţi, chiar ne ştiuţi îşi duc o existenţă demnă, liberi de constrîngerile nedrepte-n lume. Ca să poţi fi demn şi tare în înfăptuiri dificile e bine să te întăreşti prin ziceri mai populare, ce te îmbărbătează la o adică, să nu te pierzi cu firea. Ş-o înjurătură-şi are rolul ei cînd se impun oarece hotărîri greu de luat în situaţii limită.
Ne dăm seama în timp că EL nu poate fi dus de nas, şi că trebuie să I ne supunem, de vrem ori nu. Că- I peste noi cei vii şi nu prea cutezăm a-L contra, chiar de nu-L prea ştim, frica păzeşte bostănăria. Mai e de lucru cu noi înspre îndreptarea şi aflarea SA corectă în lume. Să vorbim cînd avem ceva bun şi util de spus, că se adevereşte zicerea : a vorbi ori a tăcea e totuna cu a trăi ori a muri.
Nedreptatea de mult e în lume şi minţind, ascunzînd adevărul, dreptatea nu se poate înfăptui deplină. Nu toate adevărurile îs ascunse de tirania nedreptăţii ci doar cel ce-o poate dărîma foarte uşor, de-i aflat. Mizerabila condiţie unană ne vine a o depăşi oricum, doar s-o depăşim prin orice fel de efort, ce nu-i destul de nu reuşim.
Contre că ne tragem din maimuţă, care la rîndul ei tot creaţia SA îi, deci cădem tot în picioare şi EL e singurul Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Să ne trăim existenţa cu cît de puţin dar entuziast, ca nu care cumva să fie un semn al pierzaniei, al rateului. E un semn de minune comportarea cu bun-simţ între noi, întrajutorarea să nu lipsească şi vorbindu-ne cu atenţie şi să nu jignim.
Să căutăm a da de la noi în cîte împrejurări se cade a fi, cum de multe ori nu am fost. Să nu mai zicem că nu putem mai mult, cînd totuşi putem. Să nu ne limităm a face numai binele evitînd răul, ci să ne depăşim cînd nu-i chiar aşa greu. Adică ce ne încurcă de-L abordăm, ca o încercare înspre aflarea SA. De nu atei curaţi în căutarea SA, cînd va fi posibil.
Într-adevăr e greu să-L urmăm, văzînd că viaţa curge şi aşa, dar îs socotelile LUI, nu le ştim. Ci să ne vedem de noi şi ai noştri, obsevînd că începînd să facem binele în dauna răului, ni se îmbunătăţeşte viaţa. Şi progresînd cu bun-simţ e şi mai şi. Încet fără grabă-n toate cele, ne vom îndrepta cum se doreşte SUS. Şi de vom putea merge mai departe cum vrea EL bine de bine, de nu mai reflectăm în pace cu viaţa în curs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu