Parohie vine de la grecescul care înseamnă, a vieţui printre străini. Aşa-i, EL e printre noi toţi pe Pămîntul SĂU, dar printre străinii creaţi de EL şi nerecunoscut decît în compania unor morţi, şi LUI nu-I convine, şi asta-i şi corect, deci e printre străini. Nedrepţii L-au îndepărtat, ca pentru ei să le fie bine şi nu prea şi le-o fost vreme de peste un mileniu. E destul, să-L lase acuma să revie adevărul şi dreptatea acolo unde li-i locul între noi lumea creaţia SA. Îndepărtîndu-L nedrepţii nu au avut parte de fericire adevărată ci furată, hlizîtă a moarte şi suferimţă.
Pentru ei toate terminate erau rele şi urîte ca şi faptele lor nedrepte. Nedrepţii au năzuinţe deşarte în CER, mortul lor e acolo unde li-i locul în pămînt, deoarece au batjocorit adevărul SĂU peste o mie de ani. Se adeveresc zisele că vom fi conduşi de necuratul, mortul la care s-au închinat nedrepţii lumii obligînd şi prostimea, se apropie de final. Adio spurcată nedreptate! Să nu te mai afle nimeni niciodată, cum am tras-o noi cu tine atîta amar de ani degeaba suferind, adio!
Cine-i cum trebuie aici e şi-n CER primit, cine nu, nu. Ni se atrage atenţia asupra-I prin scuturături de un grad mai mare ori mai mic, adică suferinţe necazuri. Ne trezim deodată, fără să fim oarecum atenţionaţi că o încurcăm şi ne împotmolim, viaţa ni se opreşte din cursul ei firesc. Accidente, boli, proptiri, însingurări şi cîte alte necazuri nefireşti de eşti cu EL, de nu, ai parte de suferinţe nenumărate cînd I te împotriveşti şi imoral eşti.
Tata pămîntean îmi ceru mai cu ani în urmă să-L întreb de isus, răspunsul SĂU fu un NU hotărît, deci nu-i în CER, ci mort vechi, iluzoriu nedrepţii ni-l tot proslăvesc aiurea-n tranvai. Şi mulţi gură cască îi cred şi se-nchină la nimeni, ori mai bine spus la un necurat mort vechi şi clica lui la fel de necurată ce-i în nt. O bazaconie rea şi urîtă pe care EL o condamnă şi pe noi cu ea, de nu ne venim în fire.
Suferinţa, necazul înseamnă îndepărtarea de Dumnezeul cel adevărat de Creatorul şi Responsabilul Unic al nostru din CER. Cu toate că ne părăseşte şi ne încalcă suferinţele cu duiumul şi chiar şi familia are necazuri, nu-L recunoaştem, fiind înstrăinaţi rău de tot. Într-un timp ne mai lasă doar, doar ne vine mintea la cap, de nu iar încep problemele de înţelegere a LUI şi de îndreptare a noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu