1328.Disperare de cauză

   Nu sîntem, cum s-ar zice, împărţiţi în lume între buni şi răi, în fiecare e un amestec neomogen de bine şi rău, predominanta-i decisivă. Şi de ne sîim de rele cînd le înfăptuim, deşi-i obligatoriu în astă lume, e un semn de posibilă îndreptare. Şi de ne mai preocupăm şi milostivi a fi şi nici nu prea ţinem minte toate cele, deja avem premisele mişcărilor în frontul nedrept al lumescului şi EL ne poate agăţa. Înspre îndreptarea ce ţi-o pune ca alternativă de urmat ori ba.
   Istoria e un flux de fenomene lipsite de înţeles, dar în lipsa adevărului SĂU, nepriceperea-i la ordinea zilei, ţinîndu-ne în şah cît timp şi noi nu-L vom repune unde-I locul în lumea noastră mereu. Şi totul e vremelnic ca şi noi, mai ales nerespectîndu-L corect nici nu ne dă şanse să ne îndeplinim prea multe cunoaşteri voite-n timp, dar pe nedrept. Nu ne permite a şti binele şi răul cum îs în lume şi astfel să ne putem orienta şi ce-i corect şi ce nu-i corect de urmat dinainte ştiute, ci mergem pe bîjbîite şi mai călcăm în străchini.
   Adevărul trebuie să fie liber, oriunde-n lume toţi să-L ştim cum E şi să hotărîm noi nu alţii pentru noi, ca-n cazul religiilor nedrepte LUI şi nouă. Degeaba iscusinţă, inteligenţă şi cîte altele deosebite însuşiri de nu avem un dram de bun-simţ şi bunătate. Îs de rîpă toate cele cumva strălucite dar haine şi de rău augur oricu-i se-ncumeră să te însoţească eşti un netrebnic periculos şi de evitat mereu. Toleranţa e cuvîntul de ordine şi setea de cunoştere şi nemirarea de cîte-n lună şi-n stele încurajînd binele şi utilul să se-nfiripe şi acolo unde nu-l ştii.
   Momente de destindere natura ne învaţă a avea, sărbătorind şi nelucrul în pierdere de valori practice, doar de dragul bucuriei, fericirii ce-i de cunoscut de toţi. Înspre o împlinire ce nu-i cunoscută întreagă de-i lipsesc răgazul ca un izvor necesar de acumulări energetice poate necunoscute înspre bine şi util. O reîncărcare firească mai haihui, pentru un nou început şi mai şi.
   Numai nedrepţii în disperare de cauză, neştiindu-L corect şi imorali, molipsiţi de EL în spaima de moarte şi alte suferinţe îs părăsiţi, doar să-L recunoască cu adevărat şi-n morala corect urmată în lume.