duminică, 29 aprilie 2012

1353.Idei nobile

   Şi-n viaţa de zi cu zi ne dorim să trăim aventuros, neprevăzutul să ne fie tovarăş, dar nu-i aşa. Ci firescul ne ia în primire şi-o ducem într-o existenţă poate plictisitoare, cu toate că nu-i normal. E de învins dorinţe ce ne depăşesc posibilităţile unei vieţi corecte, dar fără prea multe bucuri, în afara celei de a trăi. Cînd găsim în orice existenţă cît de obişnuită bucurii şi mulţumiri, e bine şi util să-L căutăm şi pe EL, ne aşteaptă.
   Uni-ş doresc cunoaşteri ce-n lume-s create de oameni deosebiţi, obiecte de artă, ori cîte descoperiri arhiologice ce ne încîntă a le şti. Şi natura atît de darnică în minuni peste tot în lume, ce ne doreşte bun venit, doar cum trebuie să fim. Dar nu toţi înţeleg aceste eforturi înspre o realitate rară şi deosebită ci-ş doresc mai mărunte existenţe legate de mai fireşti trăiri simple. Fiecare cu lungimea undei sale receptoare. Să punem mai în faţă ca cerinţă, a crezului fiecăruia, ce ne uneşte nu ce ne desparte.
   Exagerările cînd au la bază idei nobile şi păstrînd izvorul binelui şi utilului încă-n trăsături nu-s întru totul greşite şi defăimătoare. Nu toate idealurile sînt carachioase, ci poate într-o lume prea nedreaptă, de regulă-s de urmat de fapte bine gîndite. Inteligenţa se cuvine să fie discretă şi-n creaţiile deosebite, merge mînă-n mînă cu bunătatea. Permanetizată mereu oboseşte, ci mai degrabă ascunsă-n detalii ce aflîndu-le te inviorează.
   Unii mari realizatori cu înfăptuiri pe măsură, în viaţa de zi cu zi erau nu discreţi ci năvalnici cu-n clocot interior potrivit cu măreţia lor expusă-n fapte. Erau nu gingaşi şi nici rafinaţi ci categorici şi neliniştiţi, mîncau foc şi nu te puteai pune cu ei, decît de erai ca ei, măreţi în fapte şi gîndire. Monştri sacri.
   Harul îi selectiv, se zice, nici nu are cum fi altfel, e de la EL şi aşa-i. Selecţia n-o pricepem, e ascunsă ştirii noastre. Numai SUS există cartea vieţii tuturora viilor de pe Pămîntul SĂU. Sigur şi-n timp demonstrat, cei cu sprijin Divin nu au putut fi constrînşi ca orice nedrept în centre de detenţie. Ei fiind moralizaţi, cu respect către Divinitate şi fără greşeală între oameni, că EL e cel mai aspru şi drept, ce nu există între oameni. Deci abuzurile contra acelora aleşi, nu şi-au atins scopul, ci doar au demonstrat neputinţa nedrepţilor în faţa SA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu