1275.Pieduta grădină a Edenului

   E ceva adevăr în cazul zicerii că doar prin suferinţă îL vom şti, apropiindu-ne de EL. Depinde care EL, Divinitatea, Dumnezeu. Ori el vechiul mort isus ce nu te ajută niciodată, ca oricare mort de-a binelea, un necurat conformVT. Suferi de-l crezi pe mortul isus, că EL, Divinitatea, Creatorul nu-I pe morţi ci pentru vii Pămîntului SĂU. Şi suferinţa e roditoare de te dezmeticeşti de-a binelea, că de continui cu nedreptatea şi imoralitatea, tot vei mai avea necazuri tu şi ai tăi.
   Raiul Pămîntean, e o realitate de-L ştii şi-L respecţi cum se cuvine cît vei exista tu şi ai tăi, nu ca să-ţi faci de cap, ci cu bun-simţ înspre bine respectîndu-L.Că şi-n vestitul Rai perechea primordială îL ascultau pănă la o adică, cînd numai cu urechile şi atunci au sfeclit-o. Aşa-i şi acuma de-L ştii corect şi te moralizezi tu şi familia ta, nu ţi se cer alte desăvîrşiri şi o duce-ţi bine mersi cîte zile îţi avea date de SUS. Şi astfel pierduta grădină a Edenului o află fiecare în dreptul său pe Pămînt cît o duce, făcînduşi-o posibilă de se-ndreptă şi-L ştie corect, deocamdată.
    Într-adevăr prostia e cînd accepţi doctrina creştină, şi-l crezi pe acel mort vechi şi toţi acoliţii religiilor nedrepte LUI. Conştient e necesar să fii de Existenţa SA, lumina, în CER şi pe Pămînt printre noi doar să ne îndreptăm şi să fim siguri de EL, Divinitatea CER-ului. Prostia e o teribilă armă nedreaptă împotriva omului neinformat corect, obligîndu-l să creadă în bazaconiile nt şi nu în Adevărul SĂU. Şi prostia e din ignoranţă şi rele şi urîte apucături proprii umane, fireşti nedrepţilor ce-s sortiţi părăsirii de căte EL în calea nevoilor şi suferinţelor.
    Minunile-s normale şi-n viaţă întîlnite de vrei să le vezi, fiind puţin mai atent prin viaţă cum treci, recepţionîndu-le ca atare. Şi înţelegîndu-le tîlcul : să te îndrumeze în aflarea SA cît mai corectă înspre îndreptarea dorită SUS şi moralizare. Minunile nu încalcă legile cunoscute lumii, ci-s excepţiile ce întăresc regulele cunoscute, majoritatea că-s nedrepţi, nu le văd. Şi acei oameni de ispravă ce le ştiu, tot nu le folosesc, nepricepîndu-L şi nici nu se sinchisesc de existenţa SA, tot nedrepţi.