1355.Limitaţi-vă

   Neimplicaţii în mai nimic, aşteptăm ce încă nu ştim ce, asta sîntem de mult timp, o scăldăm ca la Ploieşti. Ne dore-n cot de altul. Poate cine ştie prin ce împrejurare, să mai vedem şi ce nu ne interesează, oarecum. Viaţa, o tot repetăm vorba asta, dar nu-i ştim rostul adevărat, ni se pare că-l ştim şi din auzite. Ştiu că sîntem un proiect Divin pe Pămîntul SĂU, în derulare, pînă cînd nu ştiu şi nici chiar scopul, numai EL şi Lumea SA din CER.
   Omul e o fiinţă atît de complexă şi minuţios alcătuită, în legătură cu natura, Pămîntul şi universul. Un univers încă necunoscut, decît în anticamera secretariatului avem acces dar încă nu sîntem bine şterşi pe picioare. Am intrat direct de pe cîmp, cum ne-o prins vremea rea şi EL ne-o lăsat, poate L-om mai afla oarecum, îngăduitor.
   Nedrepţi fiind şi nerecunoscători LUI, încît L-am determinat să ne sperie încă de timpuriu. Uni-i ştiu de frică şi cu toate astea nu ne îndreptăm şi nici interesaţi de EL a-L afla corect nu cutezăm. Ci ne mulţumim cu ce străbate din diverse surse, de obicei anapoda şi dezlînate. Şi noi după ele luîndu-ne ne părăseşte şi frica ne cuprinde de suferinţe şi chiar de moarte.
   Dar de vede că înfricoşaţi, cu teama-n noi şi tot nu-I respectăm cerinţele, se coboară armata din pod. Armata LUI, adică părăsit o iei pe coajă de nu te vezi şi poate şi dispariţia, fără sorţi de izbîndă nici dincolo. Şi numai nedrepţii îs duşi de nas de alţi pungaşi, că dincolo-i speranţa şi mai şi. Dar nici aceea nu cred ce spun de se înghesuie aici să se-nbuibe, fără grija alte-i vieţi, aiureli pentru gură cască.
  Dincolo se zice că sîntem triaţi pe loc şi după o perioadă de acomodare începe urcuşul greu al îndreptării ce n-ai reuşi aci. Continui dincolo, după moarte, spiritual doar, ne ştiut ne auzit, ci doar acolo. Lumea viilor e separată straşnic cu Singurul Responsabil din CER de noi, EL.
   Aşa că limitaţi-vă  a vă îndrepta corect cum se vrea şi să-L ştiţi bine, doar înspre bine mereu. Şi continuaţi-vă viaţa cu aceste ingrediente de ne înlăturat cît veţi mai exista voi şi ai voştri, în viaţa nouă. Ne ştiută dinainte, ci acum cum trebuia mai de mult, dar asta o fost şi pace.