1265.Monitorizat

   Dorim să fim puri, imaculaţi dar nu ne prea omorîm cu asemenea preocupări demne şi curate ci tot în nefirescul lumesc al nedreptăţii ne găsim traiul. Virtutea-i de dorit cum o putem obţine prin muncă de lămurire cu sinele apucat şi înspre rele porniri, de altfel omeneşti dar imorale, ce ne pierd. Abţinerea de la rău şi urîte fapte, vorbe şi gînduri ni-i calea de urmat moralizîndu-ne continuu pînă devine obişnuinţă şi doar după aceea să-L ştim şi să-L respectăm e drumul vieţii acesteia pe Pămîntul SĂU.
   Oricît se căzneşte creştinismul să treacă sub tăcere adevărul SĂU şi să plimbe minciuna nt ca adevăr, tot va ieşi la iveală în timp gogomănia urîtă şi rea, ce-o zăpăcit lumea atîta. Îndepărtîndu-ne de EL în necazuri şi suferinţe nenumărate mai continuu de muilt timp şi nu ne îndreptăm şi nici moralizăm, cum ne doreşte EL. Tot la EL ni-i speranţa, cum o fost să ne zgîrme, că-I greşim şi să ne îndreptăm mai acătării în 1935, tot aşa cînd va socoti că-i timpul SĂU, ne va îndruma mai corespunzător LUI, din nou şi atunci poate vom prinde trenul în care-I şi EL.
   Există o spiritualitate străină de a SA, ce ne tot dă tîrcoale, doar, doar o vom încerca şi bine nu ne va fi, dar facem şi noi ceva să mai treacă timpul. Ni se pare că-i bine, dar cînd ne ajung necazurile, oare de ce nu ne dăm seama că am luat-o pe alăturea şi-am încurcat-o şi să ne revenim.
   Unii coexistă în două luntri, cam greu, oricînd poţi pica în apă şi să te duci pe copcă de nu ştii să înoţi bine, deci cînd o scalzi ca la Ploieşti îţi şi trebuie un colac de salvare. Aşa-i cam şi cu creştinismul ăsta deochiat, vrea să împace şi Divinitatea şi minciuna nt (noul testament). Pînă în prezent văd că-i cam pedepseşte la greu şi le scurtează şi zilele, dar îs inconştienţi şi nu ai ce le face, cum îşi face omul cu mîna lui, n-ai ce-i face.
   Îs două lumi diferite a LUI şi a lor nedrepţii la grămadă şi se ţin unii de alţii pînă nu mai sînt.
   E neadevărat că după ce te alege EL te părăseşte, nu ci din contra te lasă un timp să te dezmeticeşti cum se cuvine şi simţi că-i normal ce ţi se întîmplă şi nu visezi cumva. După care te mai bucură cu cîte aflări în timp ce nu le ştiiai şi încep celelalte învăţături şi îndeplinirea cerinţelor. Cu timpul îţi dai seama că nu eşti părăsit defel ci atent monitorizat prin viaţă şi ceea ce trebuie făcut.