Natura SA dată nouă în conlucrarea firească vieţii, cunoscînd Pămîntul SĂU şi împreună să-L simţim fiecare cum se pricepe în felul său. Natura rămînîndu-I alăturea aşa mută oarecum şi supusă noi porniţi şi de ne stăpînit în toate cele, în loc s-o ştim întîi şi pe ea şi pe EL corect. Ne-am înstrăinat de ea întîi şi concomitent şi de EL, nelegiuiţi şi părăsiţi fiind suferim şi corect natura ne mai păruieşte din cînd în cînd. Nici EL nu ne-o lăsat în părăsire ci ne-o mai articulat cîte-o lecţie aspră, de ne-o lăsat să ne păruim între noi rău de tot şi acuma, ne tot aminteşte că-i posibil de nu-L ştim a urma prin îndreptarea cerută.
Ochii să ni se vadă, ca o carte de vizită, ca un paşaport de corectitudine ce ne reprezintă oriunde şi oricum. De ni-i ascundem sîntem un fals, un escroc posibil, deci un ascuns de mişel, nu prezinţi deloc încredere şi eşti de evitat şi ponegrit, un nedrept, poate nu pe drept, dar fără bun-simţ sigur. Ochii ne arată sufletul, cum e şi ne deschide ori nu porţile altfel ferecate, de sîntem cum trebuie, de nu îi bai.
Nu ni se dă voie să-L ştim chiar cum am vrea, ci cît consimte că ni se cuivine, cît merităm la o adică. De fapt şi mai pe şleau nu-L ştim mai deloc, se zice că nu-L putem cuprinde, o fi, dar spiritualitatea SA ne depăşeşte în pricepere şi nici gînd s-o aflăm de cum ne comportăm faţă de EL. Nerecunoscîndu-L, ci ne amăgim cu necurate închipuiri deşarte nouă, ce-L nemulţumesc şi ne părăseşte plătind din greu pe drept.
Să ne îndreptăm cum vrea şi curioşi să-L aflăm cît mai adevărat, cît ni se permite, dar să-i facem paşii necesari o dată că prea ne minţim cu nedrepţii în faţă, să-i mai înlocuim cu cei mai corecţi dintre noi în relaţiile cu EL şi Lumea LUI. Ş-om vedea rezultatele, de EL ne acceptă aşa. De nu mai încercăm cum doreşte EL şi să o pornim odată roata lumii universului cunoaşterii cît mai pe măsura noastră în relaţiile cu EL şi Lumea SA.
Tot la natura SA ce ne înconjoară şi ne susţine mereu de cînd lumea oamenilor a fost lăsată să se dezvolte aici, dar nu corespunzător. Nu ne duce capul decît la nedreptate şi renegarea SA şi a naturii ce-L ascultă şi noi nu. Nu ne pasă, o ducem de azi pe mîine în neştire dar laţul se strînge şi simţim cîte ceva dar degeaba, nu ne pasă. Prea mult timp am dus-o fără EL corect şi-o natură cam permisivă, la fel şi EL tolerant prea şi astea-s urmările acuma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu