Cînd eşti liber ca pasărea cerului şi zburzi în neştire, nu dai importanţă multor evenimente şi trăiri ce nu ai timp pentru ele şi-ţi iroseşti existenţa voind împliniri ne meritate, ce nu-ţi aparţin ţie ci altora. Treci prea uşor prin viaţă, n-o atingi nici ea pe tine şi la finalul care-i cam grăbit ţie, constaţi că-i degeaba, nu ai priceput nimic din ea. Fiind un nedrept ordinar, fără legătură cu existenţa umană dată să fie simţită, trăită nu aproximată, neimplicat la greul firesc. Deci te ia valul vieţuirii iluzorii şi te complaci ratîndu-te.
Nu-i prea dorit dar e de aflat şi cum e cînd eşti oropsit şi strunit din cînd în cînd în viaţă, oprindu-te mai poţi vedea ceea ce fiind luat de valurile existenţei mai nefireşti, nu simţi că trăieşti. Îs necesate oprelişti, praguri de stîmtoare cînd viaţa te supune să o afli mai crudă şi chiar nedreptă crezi ţie. Dar nu-i, ci aşa ţi se cuvine pentru a merge mai departe pricepînd-o. La greu înveţi cîte ceva util, aşa ni-i dat de SUS a înţelege unele altfel nepricepute în mod firesc,asta e, aşa sîntem făcuţi, fără necazuri nu înaintăm în cunoaşterea necesară.
Cînd eşti nedrept pînă-n măduva oaselor, înţepenit în răutate şi urăte comportamente, nu-ţi prieşte progresul şi nici să te potoleşti nu ştii. N-ai habar de curăţenie, bun-simţ şi adevăr, capricios cît încape indiferent de vîrstă, trece prin viaţă fără să înveţe ce e existenţa dată degeaba lui. De primesc cumva puterea, lumea-i piedută, cruzi pînă la distrugere. Făţărnicia li-i crezul, fudui şi aroganţi. Au ceva cu colivia, li se clatină, aşa că evitaţi-i, de nu au tărie de dezmeticire şi pe EL să-L preocupe oarecum.
Avem datoria să ne zbatem, să străbatem prin existenţă, nu degeaba ci cu folos nu numai nouă. Descifrînd lumea, EL te ajută de te îndrepţi şi-L ştii bine, cît se poate azi în lumea asta încă nedreaptă faţă de EL şi noi. Nu-ţi pică mură-n gură, poate nu chiar sensurile naturii să le afli dar totuşi să fii de folos cunoaşteri, dincolo de realitatea imediată de te-ncumeţi. Scormonind mereu cu nesaţ dai de EL oriunde şi-n tine de te deschizi ţie, o întreagă complicată fabulă ce-o afli trăind-o de poţi.
Aţii din contra se plictisesc de mama focului, îs degeaba-n lume, încurcă şi existenţa altora. Nu trebuie lăsaţi să lîncezească, ci cooptaţi cu tact şi preocupare pînă se prind şi ei de ceva mai acătării, ne irosindu-şi viaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu