1347.Comuniunea

   Nu ştiu cum, dar înfăptuind trebuie să fii oarecum mărginit înspre creaţia ta, se vede că realizînd nu trebuie să fii prea enciclopedic, că te risipeşti în derizoriu. Cînd produci şi mai îngrădit eşti, execuţi şi atîta, poţi avea cîte metehne, faci ce ţi s-a cerut, nici adăugiri nu ai voie a îngloba în produs. Doar cînd eşti consumator, nu ai nici o oprelişte, eşti liber a alege şi respinge după voia inimii.
   Organele puterii, instanţele, puterile oricare ar fi îi cheamă doar pe aceea ce vin la ele, nu pe cei ce nu vor, nu pot ori nu îndeplinesc anumite cerinţe. Şi-n faţa LUI, nu te afli ca neavenit, ci-I eşti dator Creatorului tău, are cerinţe de îndeplinit şi de nu te părăseşte şi dai de necazuri. Mai e um amănunt încă nu s-a încheiat procesul creaţiei Divine, mai avem de învăţat multe şi diverse, conform unui program încă ne ştiut în lume.
   Harul Graţiei Divine asupra noastră atît de rar aflat şi cu atîta taină expus de te laşi lehamite, neştiindu-L corect. Viaţa ne-o închipuim aşa deosebită şi cu de toate cele în ea şi cînd e la o adică, dăm de belele. Nu-L pricepem prea bine, ne-am înstrăinat reciproc şi-i de asta toate nepriceperile şi rateurile de vieţi.
   Lecţii ni se dau de SUS, dar iar nu ştima a le urma, le aproximăm, avem nedreptatea printre noi încă tare şi ne fură multe sarturi. Ni se pare că-I cerem puţin LUI, Creatorului, existenţa fără să ne pese de EL, cam mult, zic . Şi EL vrea măcar a fi înţeles în dreptul SĂU oarecum, om vedea cînd se va pune  problema mai clar azi. Ni se par nedrepte achitările SALE, asupra unora, nedreptăţindu-I pe alţii? Îs multe de zis aici.
   Pe cei ce-L ştiu şi-s morali şi fără rămăşiţe nedrepte lăsate din moşi strămoşi asupră-le, EL le uşurează o viaţă tihnită. Iar de-L şi respectă şi mai şi-i bucuria vieţii. Iar de-L şi cred cu desăvîrşire şi alte comuniuni înspre ceea ce doreşte EL şi Lumea LUI, vă daţi seama, cred, şi dincolo va continua comuniunea şi altele ce nu le ştiu încă.
   Şi de nu ne pasă de EL şi imorali fiind, urmările-s urîte, după un timp de EL ştiut de aşteptări şi tatonări înspre îndreptarea dorită SUS. Te părăseşte şi te năvălesc necazurile şi chiar moartea de nu-ţi revii. O componentă a nedreptei vieţi e frica de suferinţe, neprevăzutul şi moarte, ce n-o ai de-L urmezi şi îndreptat.