1271.Prognozam

   Teroare între oameni, se foloseşte cînd eşti părăsit de EL şi omul are un deosebit talent de a face răul şi urîtă viaţa altuia.
   Văd că şi eu cred că vă greşesc, şi vă rog să mă iertaţi, nu ştiu de vă mai amintiţi la începutul lui septembrie 1911 vă prognozam vremea (Prognoza din 3 09 2011), şi-o fost cam cum v-am zis-o în general atunci, iarna chiar foarte grea, din cauză că sigur nu I-am fost cum dorea EL. Îs om şi încă nu-s cum vrea EL, aş vrea dar mai am lacune, semne simţite încă nu le interpretez corespunzător, mai am de învăţat. şi cîte altele în timp, s-or fi adunat şi la EL şi mă potcoveşte şi pe voi cu mine.
   Nu I-o fi încăput iarna în perioda dată de mine ca dorită a iernii şi urmările-s aceste răbufniri tîrzii ce ne îngreunează existenţa ca şi aşa vestita iarnă ce ne-o cotropit mai lunile trecute cu totul, de nu ne-am prea descurcat. Poate consideraţi că mă dau şi eu rotund, dar totuşi e ceva la mijloc, între mine şi EL şi voi odată cu mine, de vreţi ori nu, asta e. Iartă-mă Doamne şi îndrumă-mă să pricep!
   Trebuie să ne punem în postura celuilant, de putem şi ar trebui, niţică voinţă şi imaginaţie pe măsură. Şi de-l putem ajuta, mai ales de cere, sîntem obligaţi, de nu avem de tras, vom vedea. De regulă, numai de noi depinde pericolul ce ne paşte, de-l provocăm ori nu ne stăpînim suficient, potolindu-ne. Sinele fiecăruia e zburdalnic nevoie mare şi-ţi trebuie voinţă şi tărie mare să-l afli şi ţine cumva doar pentru tine. Se ştie de regulă cei păţiţi îs exigenţi nu numai cu ei însăşi.
   Tansferarea cerinţelor SALE unui mort vechi ce-s în nt, e o formă de minciună credibilă dar tot minciună e şi mulţi gură cască o înghit încă, năuciţi de nedreptatea îmbăţoşată . Prostii gogonate, vorbe sforăitoare, bazaconii se aleg cu respectul multora nedemni LUI. Se înţolesc bine nedrepţii pentru a vă duce de nas şi cu gesturi măreţe vă ademenesc în nebunia lor trucată în gesturi şcolite-n netrebnicii dosite de dobitoci foarte dichisiţi.
   Potolirea nu e urmată de ambiţii nemăsurate vizibil în nemulţumirea ce le scormonsc lăuntricele astîmpărări, că-s degeaba atunci pornirile spre bine şi util în viaţă.