Totul şi contra...

    Totul înseamnă întradevăr să-L poţi şti cît e permis omului şi din natura Pămîntului şi cîte şi mai cîte în general bune frumoase şi utile în viaţa care o ai dar de la Divinitate spre a-L urma, de nu ve-i cunoaşte numai contrariul totului ce-i lumescul care-i şi azi în lume, nedreptatea, urîtul şi răul expansiv şi distrugător de oameni de nu se mai ştiu cine-s şi ce hram poartă, acela de a-L urma, dar de unde au dat-o pe alături rău de tot şi asta e, urmează suferinţa nemiloasă şi definitivă.
    Saint-Beuve (Charles Augustin) : "Nu-ţi rămîne decît să trăieşti ; vezi totul şi contrariul totului", şi să alegi (timp e pînă-n ultimul moment, dar e dezamăgitor, de poţi încă să te bucuri încă de viaţă) ce-i bine frumos şi util, de nu suferinţa nedreptăţii pînă dincolo tot aşa ca o pierdere ireparabilă pentru Divinitate şi tine, de nu ai priceput, şi nu eşti singurul ci cu toptanul în neant, aiurea, treziţi-vă!
    Oamenii nu-şi doresc contrariul totului nici să-l ştie nu încă să-l urmeze cu sfinţenie, ci totul ; dar nu ştiu cum se face că o sfeclesc şi se-ntreabă : Ce-o fi, pentru că ne era bine? -Aiurea fără a-L urma e numai un timp de aşteptare mai îndelungat ori nu din partea SA, poate te trezeşti la realitatea LUI şi îndrepta-ţi vi se va schimba viaţa, iar de nu vreţi urmează suferinţa în toate chipurile hîde şi unora mai nedrepţi li se pare firească şi o acceptă obişnuindu-se cu ea, promovînd apărarea de suferinţe, care-i şi costă material, nu cauza să o înlăture : nedreptatea ce-o întruchipează, ce-i instantanee trezirea de se prind, să se-ndrepte moral şi spiritual.
    Mai uşor li se pare să-nfunde spitalele de nu mai încap şi dau pe alături, şi nu mult timp, pentru că atunci sînt ultimele atenţionări din partea-I, şi urmează finalul mai lung de mai sînt ceva şanse de îndreptare ori pe scurt, direct în pămînt cu tine de ai fost un rateu uman şi spiritul, pentru că suflet nu ai avut, gîndirea ţi-a fost toxică şi EL nu o primeşte, ci numai spiritul care ţi la dat I se întoarce gol goluţ pentru că degeaba ţi-a susţinut o viaţă nu ai meritat-o a fost mai încă o încercare spre reuşită, nereuşită.

Dezbatere

    "Numai datorită credinţei nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului - spaţiu prustian descompus de timp - şi nu ajung să fiu şi eu - cum  spunea Francois Mauriac în Destine - unul dintre cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieţii şi să nu mă număr printre cei ce încă nu au înţeles că mai fericit este a da decît a lua"(N.Steinhardt). Oarecum îL urmez, încă-s la şcoala SA şi mai am de priceput multe şi-n credinţă şi viaţă.
    De-L urmez cum vrea şi pricep e bine frumos şi util în toate cele, de nu, nu şi caut imediat să mă-ndrept şi-i bine şi-nvăţ, dar din ce în ce mai complicată-i existenţa mea în şcoala SA, am şi şi, dar nu-s mulţumit de mine şi pentru că nu-L pricep mai repede, E nevoit să fie încă drastic, şi-I neplăcut, tare nefiresc pentru unul pînă mai ieri fără astfel de griji spirituale şi morale, colac peste pupăză nici nu mi-a îngăduit s-o-ntind undeva într-o pustietate undeva ori în alt loc departe de familie şi lume, oriunde, ştiu, nu-i internet şi diversitatea problemelor de aflat şi dezbătut spre îndreptarea cerută.
    Trebuiesc în mijlocul lumii aşa cum e şi din ăst loc, oarecum ajung ştirile ca-n oricare altu din lume cred şi cîte şi mai cîte ce-s sarea şi piperul vieţii ăşteia date nouă de TINE Doamne.
    Adevărul e altul cred, pentru că numai Divinitatea ştie tot, cu timp în urmă primisem o altă însărcinare, tehnică de la EL, dar mă dovedisem priceput şi-n asta şi eram încă neştiutor la ce mă aşteaptă aşa fiind, şi m-a trecut aici, se vede că-i mai mare trebuinţă aşa, şi astfel încă am mari şi diverse cîte şi mai cîte.

Absolută

    Nu pot să fiu de acord, ar fi nedrept, pentru  că de-L respecţi aşa măcar cum te pricepi, mai stîngaci ori încă nu destul de convins de credinţa ta, încă eşti nehotărit, şi totuşi EL nu te mai pedepseşte te aşteaptă să-ţi revii să te dumereşti înspre EL, nu contra, că-i de rău pentru tine atunci, se-ntîmplă să ai credinţă dar n-ai fapte, adică eşti un neobrăzat, un perfid, un nedrept ordinar şi totuşi cu credinţă.
    Struţo-cămila, nici cal nici măgar, vai de tine e o perioadă foarte dificilă, şi Divinitatea te creditează eşti de-aL LUI şi nu eşti, te va mai răbda un timp, dar să progresezi în morală întîi în familie, ulterior în societatea asta aşa cum e ea încă, îi va veni timpul, in corpore, atunci va fi altceva, ultimul termen ultima încercare a SA, de nu va putea îi va lăsa poate, ori cine ştie cît va dura atunci.
    Din "Imitatio Christi" : "Cu privire la caracterul inevitabil al decepţiei la sfîrşitul oricărei vieţi, oricărei aventuri, oricărei întîmplări, cu privire la simţămîntul golului total şi al amărăciunii fără leac e valabilă pentru toţi, de orice parte ar fi" (poate de Thomas a Kempis), se poate, doar pentru nedrepţii lumii care mai de care mai altfel conceput şi înstrîmbat, şi pedepsit, pentru că nu L-au respectat cum dorea.
     De ce am zis că-i vai de cei ce nu au una din podoabele îndreptării, credinţa (respectul deosebit) şi moralitatea desăvîrşită, sînt dezechilibraţi, dar şi mîndri îngînfaţi tare uneori, că au ceva ceva, dar cred că L-au prins pe Dumnezeu de un picior şi toată lumea e a lor, dar ei săracii, îs în derută, în falsitatea împlinirii, mai e drum prin viaţa-mărăciniş desiş încîlcit greu de străbătut, de nu eşti pregătit cum trebuie, şi atunci şi-i bai mare încă, ca orice noutate mai ales absolută inimaginabilă.
    De regulă cei îndreptaţi moral îs mai numeroşi, mai retraşi din lume, nu-s cu spiritualitatea, ei îs pentru ei şi ai lor, liniştiţi moderaţi şi împăcaţi oarecum cu viaţa, Divinitatea încă-i creditează că-L vor afla, cine ştie, e mai grea cred această intrare spre îndreptarea totală, pregătiţi a-L urma, deci mai lesne-i de cauţi ambele redute odată în timp cu preocupare şi voinţă cam încăpăţinată, altfel e mai greu.

Mai departe

   Miguel de Umanuto : "Să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca EL să existe şi în plus să te porţi ca şi cînd ar exista", să doreşti să existe, dar EL există încă de foarte mult mult timp, ce nu-L ştim, şi-I în afara dorinţelor ori nu ale noastre, ci invers noi creaţia SA nu puteam exista fără EL din vechime, facerea lumii, şi-I sîntem datori şi-ncontinuare de tot ce ni se-ntîmplă de vrem ori nu.
    Să-L căutăm ar fi necesar dar nu mai ştim, ne-am înstrăinat şi e greu fără EL să-L ştim mărac cum o fi şi-ar fi un început, religiile toate-L respectă ar trebui să le urmăm cum ne cum îndreptaţi şi-n morală desăvîrşiţi şi de-bia atunci vom simţi că-I cu noi şi ne-ndrumă şi adio suferinţele toate le vom uita ca şi cînd n-au fost, e de încercat, încercarea moarte n-are, şi vom vedea cum e mai bine cu EL ori fără EL, e nevoie de această experinţă pe propria piele spirituală, pentru a putea merge mai departe.

Şi-n glumă

   "Prin declaraţie universală de voinţă, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic şi neîndreptăţit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege"(Monahul N.Delarohia). Toţi avem dreptul a ne salva, a ne avea bine cu Divinitatea şi să scăpăm de suferinţe şi neîmpliniri şi cîte şi mai cîte încurcături inimaginabile, pentru că tare-I inaccesibil de nu-L dorim şi-L evităm.
   Şi ne mai şi scapă nouă neatenţii SĂI, împovăraţii în viaţă şi cu frică să nu-L luăm prin surprindere cumva, imposibil, ne aşteaptă oricînd chiar şi-n glumă de ne adresăm LUI, e bine pentru că EL e serios şi ne vom trezi la realitatea SA, mai altfel decît ne-nchipuim, oarecum mai sofisticat dar nu-I, e simplu şi direct firesc omenesc corect şi drept şi ne-nghite multe greşeli pînă ne-dreptăm, călăuzindu-ne.

Cum E

   "Lucian Blaga, care a considerat arta şi cultura drept mijloace specifice ale omului spre ocolirea cenzurii transcendente(Divine), adică drept căi de aflare, drept căi spre adevăr"(Monahul N. Delarohia). Un adevăr fără EL e un neadevăr, o fi poate în cel mai bun caz, incomplet, iar de se crede desăvîrşit e o înşelătorie, în afara SA totul e rătăcire aiureli, măcar o cît de mică contribuţie trebuieşte-I recunoscută.
   Dar e nevoie să căutăm a o şti, nu aşa aiurea-n tranvai, de mîntuială, trebuie să o rupem cu lumescul nedrept şi trezindu-ne odată pentru totdeauna la ce e de ştiut în legătură cu Divinitatea, cu Lumea SA ce noi o evităm, e o realizare a SA să nu-L pricepem un timp cu caznă, a cam venit alt timp al aflării SALE cum E.

EL şi noi

   EL E o constantă a existenţei cum o fi pentru că nu ştim prea multe cu tot interesul nostru în cunoaştere, fiind limitaţi şi multe nici nu le bănuim măcar a exista undeva şi ne influienţează viaţa, neputincioşi fiind pentru că nu-L respectăm, rămînînd cu puţine ştiri ce ne-ar mai fi ajutat poate esenţial.
   "De vrem sau nu, produsele minţii şi gustului omenesc sînt şi ele vremelnice şi muritoare, întocmai ca aceia care le-au făurit"(Monahul Nicolae Delarohia).
   Ar trebui de Divinitatea, fiind permanenţa iar noi trecători ca şi tot ce-nfăptuim pe această planetă a SA, să ne apropiem mai mult şi cu curaj şi încăpăţinare, fără frică, pentru că ce avem de păţit păţim şi totuşi EL e responsabil dorindu-ne să-L aflăm pentru a-L respecta, fiind o Imensitate de neînţeles nouă încă, dar cu posibilităţi uriaşe de încunoştiinţare în scurt timp, de ne vom trezi să ştim ce n-au ştiut secole ori milenii despre EL şi noi.

Coordonează

   Istoria ne lipseşte în privinţa cunoaşterii SALE, cred că-i greşit că-s mai multe istorii în funcţie de interese meschine ce nu privesc firescul şi mai ales e nefirească despărţirea Divinităţii de evenimentele lumii, mari şi mici toate-s cu explicaţii care încă nu le pricepem, ne fiind în comuniune cu Divinitatea, o comuniune de interese de SUS decît de pe Pămînt, noi executăm ce aflăm ulterior ori nu, ni se par ca-s din întîmplare dar nu-s, toate-s bine chibzuite SUS.
   N-am reuşit să-L aflăm mai pe îndelete ne tot grăbim la ale noastre năzbîtii nedrepte nerespectîndu-L ci-L ascundem în diverse, complicîndu-ne existenţa fără EL, nu-I sîntem încă conştienţi de necesitatea colaborării neîngrădite cu EL, încă-L ignorăm şi ne costă dar nu ştim să ne evaluăm pierderile, trăim inconştienţi de multe ce-s toate legate de Creaţie încă nepricepută de mii de ani, tot aşa o ducem de azi pe mîine ne ştiindu-ne rostul.
    "Căci dacă istoria este văzută ca un flux neinteligibil de fenomene, lipsit de înţeles şi fără o structură inerentă, atunci nici o exercitare a imaginaţiei formative, ordonatoare, nu poate fi altceva decît o fugă necinstită din faţa adevărului"(Monahul Nicolae Delarohia).
    Pe EL ar trebui să-L simţim mai aproape decît apropiaţii cei mai intimi familiari, pentru că ei îs ca şi noi neştiutori de EL şi ne irosim viaţa în dezinteres ori în nimicuri ce nu ştim că nu ne privesc decît aşa omeneşte mărunt, îs false drumuri de mii de ani tot acelea-şi, dar nu ne-nvăţăm minte, istoria se repetă la un ciclu ştiut, dar a cunoaşterii SALE va fi definitivă şi irevocabilă pentru că de SUS altfel se coordonează trecerea cu viaţă.

Mirîndu-se!?

    Aflarea binelui ori răului în viaţă, două alternative ce ne duc spre reuşită ori ba, urîtul ; în viaţa dată să o aflăm trăind-o aşa cum e ea, fiind cam nepregătiţi mai deloc uneori şi timpul nu ni-i aliat de nu-L respectăm întocmai, şi-i înaintea noastră fugărindu-ne de nu-nţelegem mai nimic din viaţa imprevizibilă şi chiar haină de nu ne-ndreptăm măcar moral.
    Nu ne descifrează viaţa nimeni, decît uneori în cursul celor 7 ani de acasă, de altfel singuri sigurei în lupta cu sinele nostru să ne-nvingem pornirile şi altele proprii nouă, ne luîndu-ne după alţii ce nu ştim de-s buni ori răi şi am sfeclit-o de-i urmăm, făptuind binle şi răul şi trăgînd concluziile necesare, ne trezim la  ce avem de făcut moral şi îndrepta-ţi.
    Fiind rătăcitori prin viaţă, răul ne ademeneşte mai uşor decît binele ce-i mai greu de înfăptuit cu răspundere mai deosebită, pe cînd răul e înfăptuit cam la tot pasul şi nu-i ceva nou sub soare, binele e altceva te înalţă te responsabilizează,. e uneori cu dureri de cap şi eşti luat în băşcălie de nedrepţii ce-s majoritari, mirîndu-se de existenţa ta bună.

Picasso!?...

   "A tras pe pînză cîteva figuri geometrice şi cîteva linii drepte, a aruncat asupră-le cîteva culori violente şi ia spus omului în cauză : - Iată-ţi portretul! - . Acela, descumpănit, se uita ca viţelul la poarta nouă. - Şi-acum, i-a poruncit Picasso cu glas răstit, fă ce ştii ca să-i semeni"(Monahul Nicolae Delarohia), în nici un caz, doar nepriceperea noastră vizavi de Lumea SA şi altele legate de EA ce nu le ştim încă, cu toată dotarea supremă gîndire şi spirit şi cîte altele şi totuşi înstrăinaţi la culme de programarea SA nouă, e o fabulă acolo stridentă, să trezească!
   Se vede treaba că după Facere şi încă un timp, Divinitatea ne explica în diverse moduri să-L pricepem, să-L urmăm şi noi ne smuceam în toate felurile doar doar o-m scăpa cumva de corvoada Înţelegerii, şi s-a lăsat de noi, totuşi rămînînd în plata SA, nu ne-a abandonat, ci ne supraveghea evoluţia cu plusuri şi minusuri inerente libertăţii aşa cum o pricepeam, se vede că atunci încă nu era timpul, dar acum?
   Dar a venit timpul să-L pricepem, mai întîi cu baza cu temelia să ne acomodăm înspre îndreptare începînd cu abc-ul : morala în familie şi societate de răspîndit şi respectat în toate colţurile lumii, încet cu interes şi voinţă îndărătnică pentru că altfel nu se mai poate trăi în bune condiţii, ne-am înstrîmbat prea de tot şi nu-L reprezentăm în programarea SA.
    Pînă o ştim şi  întocmai îndreptaţi cît mai bine util şi frumos şi apoi despre spiritualitate, e de urmat serios cum e aflată-n lume sub religii cum ne pricepem mai bine cu folosul ce-l vom pricepe cît de curînd, de nu l-am aflat pînă acum, unii cred că da.

Bunătatea

   Răutatea urîţenia sufletească, josnicia înlătură anulează toată erudiţia priceperea cît e de desăvîrşită e zero, de nu ştii măcar să te abţii, să te-nfrînezi cît de cît, morala e totul în familie şi societate, nu faci doi bani chiar de ai şcoală cu toptanul şi titluri cîte-n lună şi-n stele,honoris causa de eşti şi nu ai cei 7 ani de acasă eşti mai decăzut ca om decît un oarecare ins şters şi nul intelectual dar cu bun simţ.
   Deci totul e simţirea, să fii simţit, puţin mai bun, mai îngăduitor, moderat în tot ce întreprinzi, vorbeşti ; cu gîndirea e altceva, chiar de-ţi dă ghes, abţine-te cît poţi de mult, să nu te exteriorizezi urît şi rău orice ar fi, în public mărac, luptă-te cu sinele tău cît vrei numai să reuşeşti a te moraliza cît mai bine şi ferm, adevărat şi pe lungă durată obişnuindu-te cu un fel de a fi reţinut şi drept corect.
   "Cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuietă şi sentimentală. Să nu săvîrşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărţi şi oameni de cultură pe simpli memorizatori de informaţii"(Monahul Nicolae Delarohia).
   De nu eşti moralizat de mic, cei 7 ani de acasă nu se mai pot recupera decît foarte foarte greu prin strădanii îndelungate drastice şi cu voinţă fermă şi clară. Pietrificarea urîtului şi răului din tine e greu de înlăturat cu una cu două, te cuprind foarte repede şi te înstrăinează de tot de firescul uman şi EL nu te recunoaşte printre oameni, pedepsindu-te şi suferi din ce în ce mai mult cu înaintarea în vîrstă, înfricoşîndu-te moartea şi dicolo la fel ori şi mai şi.

Traducerea

   "Traducerile implică şi ele trecerea dintr-un mod de a gîndi şi de a se exprima în alt mod de gîndire şi exprimare. Este o translaţie dintr-o tonalitate în alta. Şi deci presupune pentru traducător capacitatea de a-şi însuşi - spiritul - altui teritoriu spiritual tot atît de bine pe cît e de stăpîn pe duhul propriului său grai şi de cunoscător al sensibilităţii poporului său"(Ioan Pintea).
   Eu îmi povestesc, traducîndu-vă propriile mele activităţi, vorbe şi gînduri ce-s în legătură cu Lumea SA Divină, mai reuşite ori ba, nu-s cine ştie ce în izbînzi deosebite, cît mă pricep să înţeleg din experienţa mea cu EL, şi altele pe alături dar în legătură cu viaţa mea influenţată de Divinitatea SA, ce o duc cu minusuri şi plusuri, cu bune cu rele, că nu-i totul roz în conlucrarea  mea cu  CEL de SUS, mai am şi hopuri, ce voi le sesizaţi din postările mele, şi chiar eşecuri, nu-nţeleg absolut totul ce-mi vine de la EL.
   Ce-s şi rateuri, neînţelegeri, nu mă las aşa uşor pînă nu pricep, dar viaţa curge mai altfel decît la voi, e mai plină în evenimente care mai de care mai deosebită faţă de mai înainte, unele mici altele mari, sînt şi încăpăţinat uneori şi repezit dar EL nu vrea să mă schimbe, mă lasă aşa ca din topor, nu ştiu de ce, mă mai altoieşte uneori dar ştiu imediat de ce şi mă-ndrept şi pedeapsa dispare.
    În general are multă răbdare cu mine, pentru a-L pricepe, ceea ce vă doresc şi vouă, sigur de vom fi mai mulţi implicaţi în descifrarea SA pentru a nu-I mai greşi, respectîndu-L cum doreşte şi aflîndu-L pe-nţelesul larg al tuturora, va ieşi o treabă mai bună cred, ce zice-ţi vă-ncumeta-ţi ori ba?

Sfîrşitul şi începutul

   Sărbătoarea îi e necesară omului ca şi odihna recuperarea şi bucuria fericirea şi nu numai lui ci şi LUI EL fiind Esenţa Totului Universului Însăşi ceva de neînţeles şi necuprins cu gîndirea noastră ce-I de la EL, o părticica ca şi spiritul din noi, esenţele noastre Divine ca şi viaţa însăşi şi viaţa vieţii(sîngele). Deci trebuie pe lîngă a 7 zi ce o sărbătorim şi ne odihnim Duminica (Sîmbăta în VT dar noi ne-am luat după nedrepţi şi a consimţit şi EL înţelegîndu-ne că nu ştim încă multe, pînă ne vom îndrepta cu toţii), ce-I închinată şi LUI.
   O încărcătură spirituală deosebită, săptămînal să-L serbăm la zi fixă şi noi bucurîndu-ne în odihnă bine meritată după o săptămînă de preocupări muncă, cînd poate nu ne-am prea gîndit îndelung la noi şi EL, dar acum Duminica da să-L omagiem în gînd ori cum ne pricepem fiecare, reabilitîndu-ne în faţa-I în aşteptare tare
    "Sărbătorescul îşi află locul printre entităţile permanente ale speciei noastre. Un răgaz, adică o pierdere de valori practice, dar e şi izvor neapărat necesar al acumulării de energie şi un prilej de destindere pe care natura ne învaţă că este bine să-l acordăm şi pămîntului (prin asolamente şi an jubiliar). Cu atît mai mult sînt sărbătorile o necesitate a speciei umane ahtiate de fericire şi îndreptăţite a cunoaşte nu numai eficienţa, ci şi gratuitatea"(Monahul Nicolae Delarihia).
    De asemenea mai ne trebui să-L sărbătorim în timpul anului primăvara ca o trezire de început, vara ca o împlinire, toamna a recoltei, iarna cînd de cea mai lungă noapte (solstiţiu) din an am priceput că-I cea mai importantă dată pentru Divinitate, nu ştiu ce semnificaţie are pentru EL în legătură nu noi, poate concomitent schimbarea : primenirea înoirea, moartea şi învierea, sfîrşitul şi începutul, numai EL ştie. Deci să ne îndreptăm spre a-L înţelege.

Eugen Ionescu

   O gîndire deosebită dar atrasă de rău, urîţîndu-şi viaţa, speriindu-L cu moartea, aşa ajunse-se să o ducă Eugen  Ionescu, celebrul gînditor dar neîndreptat, ci înăcrit în rele apucături nedeşarte cu iz de învăţătură însă înstrăinată de Divinitate. Urîtul academic, răul filosof şi cîte şi mai cîte neştiute încă despre oameni deosebiţi dar ce au luat-o pe arătură, nu-s pe calea SA ci departe înstrăinîndu-se continuu plătind mai altfel diplomatic ca şi erudiţia lor, chinul vieţii fiecăruia după cum i se potriveşte.
    În loc să se bucure de viaţă, ca de un dar suprem, să o îmbogăţim cu cunoaştere bună frumoasă utilă, dar nu, greşind tare macazul cam cu 180 de grd., plătind imediat, pentru că judecata Divină e instantanee şi-n cursul vieţii de nu ai aptitudini înspre bine ci numai spre rău, aşa va fi drumul ce ţi la-i ales plătind suferind în felul tău toată viaţa şi speriat cumplit vei trece dincolo suferind în continuu. EL ştie pînă cînd.

Ajunge!

   Nu e lege să ne tot auto pedepsim noi umanitatea între noi, mai bine zis nu am fost programaţi a ne altoi între noi, doar în vederea pedepsirii noastre că nu-L respectăm, da, nu cred totuşi, parcă nu pot crede,da, nu-şi luase EL o marjă de eroare în cadrul creării noastre, ne făcu-se cu înclinaţii spre prietenie bine frumos şi util dar şi-n preajmă cu răul ispititor, în apropiere fardat să ne-ncînte, oarecum, deci un amalgam în evoluţie în formare, posibil de educat, de moralizat ori nu.
   Depinzînd de foarte mulţi factori de influenţă pămînteană şi nu numai, Divinitatea ştie noi încă nu. "Legea generală pare a fi războiul şi agresivitatea"(Monahul Nicolae Delarohia), sub influienţa lui Eugen Ionescu căutător în haosul absolut al lumii, dar nu-i aşa nu vreau să cred decît ca o pedepsire colectivă pînă ne-ndreptăm doar atît, pînă ne vom reorienta spre morală socială şi spirituală, doar aşa poate, numai El ştie.
   Suferinţa necunoaşterii din nerespectarea şi iar nerespectarea SA cum ne-a programat de la facere, nu-L pricepem nu ne căznim destul, cît ar trebui să ne trezim să-L redescoprim ca la-nceputuri, cînd entuziast NE urmărea cum evoluăm şi încet încet ne-am schimbat înspre cunoaşterea răului afundîndu-ne năclăindu-ne, îndepărtîndu-ne de EL, de nu ne mai recunoaştem ce sîntem, oameni ori animale cu găndire şi spirit Divin, o struţo-cămilă, aşa am ajuns, destul! E prea destul! Ajunge!

Viaţa în viaţă

   Misterios e şi sîngele, ce-i viaţă în viaţa dată nouă de EL să ne-o trăim corect, degeaba oamenii se tot căznesc să-l descifreze e prea complicat ca şi noi în general de neînţeles ca realizare deplină cu gîndire şi spirit Divin, sîntem creaţia SA ce-I o supertehnologie extraterestră, locul Divinităţii nu-L ştim, ştim atît că ne copleşeşte fiindu-ne alăturea tot mereu de-L căutăm şi EL aşteptîndu-ne în vederea îndreptării fireşti programate moral şi spiritual.
   Nerespectîndu-L cum doreşte, împotrivindu-ne mai continuu la tot ce aminteşte de EL şi-n legătură cu EL mai vizibil, tranşant, pentru că totul E EL de pe planeta SA Pămîntul, deci negîndul şi renegîndul EL Divinitatea ne-mpiedică la cunoaşterea ce ni s-ar cuveni de-am fi normali în relaţiile cu EL, supertehnologia Universală, Creatorul care nu vrem să-L pricepem încă deloc, nu colaborăm, ne facem că nu-L ştim, oare pînă cînd?

Răul

   Răul e o fascinaţie îmbietoare omului să-l încerce tot mereu, de nu-i omul înfrînat vaccinat împotriva-i o păţeşte ; dîndu-ne tîrcoale provocîndu-ne să-l înfăptuim în viaţă şi să plătim în faţa SA, e o încercare mereu grea ce trebuie să o evităm pentru a-L respecta, e greu de ferit din calea răului, ce ne tot ademeneşte doar doar ne vom strica cu Divinitatea, noi fiinţe cu gîndire şi spirit Divin, dar vulnerabile.
   Trebuie încă din copilărie obligatoriu să ne-nvăţăm moralitatea necesară vieţuirii în compania relelor de tot felul care ni-s în preajmă stricîndu-ne tot mereu în relaţiile ce EL, "răul nu-i o problemă ci un mister, ne oprim în faţa răului ca în faţa unei uşi ferecate, a unui zid de nepătruns"(M.N.Delarohia), morala cu legile ei nescrise ni-i necesară a o tot respecta de cînd începem a umbla pînă nu mai putem umbla, altfel degeaba trăim, ne ratăm cu succes viaţa dată cadou să ni-o trăim îndrepta-ţi urmîndu-L în rodirea programată în bine frumos şi util.

Măcar

   Monahul Nicolae Delarohia :"În morală se cade să nu predomine sinceritatea, ci respectul pentru regula morală", deci să ne ghidăm după formula : ce ţie nu-ţi place altuia nu face, şi e bine şi pentru început e destul să te-ndrepţi în acţiunile tale familiale şi sociale iar ulterior de doreşti te perfecţionezi dar să nu cazi în extreme intolerante că-i la fel de rău ca imorala, deci moderaţie.
    Şi sinceritatea preocupantă las-o pentru îndreptarea spirituală ce-i la fel de necesară ca şi morala dar superioară pentru că-i legată de Divinitatea ce ne-a Creeat şi îndrumat în existenţa  noasră creindu-ne şi condiţii de vieţuire îndrepta-ţi pe Pămîntul SĂU.
    Haiku zis de M.N.Delarohia : "Un filosof japonez se plimba cîndva într-o pădure. Şi, precum îi stă bine oricărui filosof, gîndea. Tot mergînd şi gîndind el, îi atrage atenţia o creangă de copac lipsită de orice podoabă. Se opreşte în faţa ei şi spune : Vorbeşte-mi despre Dumnezeu! Şi atunci creanga pe loc înforeşte", aşa-i natura îi mai aproape de EL decît noi, înţelegîndu-L altfel, noi majoritatea ne-ndepărtăm imoralizîndu-ne şi-I facem şi greutăţi nerespectîndu-L, măcar simpu firesc sincer ca natura SA, măcar înflorind în preajma SA, ce-I oriunde pentru noi.

Biruitor

   E o muncă, o luptă cu sinele care e de la o extremă la alta a trăirilor înmagazinate-n gîndirea acumulată, un spectru uman cît mai divers complex, de la bine la rău, de la înălţător la străfundurile întunecate ale eului, realităţi ce te înalţă ori coboară, de nu ştii ce-i cu tine uneori, putînd străbate afară-n lume ce nu-ţi doreşti abţinîndu-te ori din contra dejectînd toate ororile închipuirii de care eşti capabil nemoralizat neînfrînat încă.
   O dublare de personalitate este, fiecare cum se pricepe ori nu, cît de îndărătnic se consideră ori vrea, neputinţa înfînării, e un prag ce trebuie învins ca să ieşi în lume de nu, nu şi te afli în urmă, animalizat ori ba, moralizarea îţi e de folos cu curaj, autoeducaţie în timp şi încăpăţinare spre a reuşi, te ajută şi sinele ce te cunoşte dojenindu-te tu însuţi cînd devii conştient de neînfrănarea ta, ce te ţine pe loc ori chiar îndărăt te trage.
   "Aceasta mi se pare a fi chiar esenţa meditaţiei : dialogul cu tine însăşi, împăcarea cu ideea că poţi trăi în bune şi rodnice relaţii cu sinea ta, chiar dacă ea se pricepe a-ţi dezvălui din ce în ce mai acut toate greşelile şi sluţeniile pe care le-ai săvîrşit în viaţă"(Monahul Nicolae Delarohia). E începutul îndreptării, piatra de bază a zidirii noului om, cum doreşte şi Divinitatea, de nu te superi.
   Meritele de ai în amintiri te edifică în auto-demersul tău spre îndreptare, de nu-ţi va fi mai greu că nu ai un început şi trebuie să iei o hotărîre adhoc, nu contează, şi caută să te lupţi cu sinele îndărătnic înfrînîndu-te întîi în gînd urmînd să pui în aplicaţie în viaţă pînă reuşeşti şi devii învingător îndreptat şi te vei bucura, dar atenţie foarte uşor te strici din nou de nu te fereşti de influienţele rele ce le ştii, pînă te obişnuieşti îndreptat, biruitor fiind asupră-ţi.

Împreună

   Nu sîntem pricepuţi percepuţi noi ăştia cu porniri spre spiritualitatea Divină de către lume, chiar şi apropiaţi-s departe de noi, ici şi colo se mai întrezăreşte cîte unul mai moderat, nici el nu ştie de ce, e influenţa SA pentru a nu fi chiar singur printre oameni şi să ai o punte cît de cît şi cu oamenii să fii în lume chiar de nu eşti, o legătură naivă uneori, pentru că nu prea eşti înţeles de încă nici tu nu eşti bine conturat în ceea ce trebuie, mai e de aflat.
   Trebuie avut tare mare grijă ca legăturile cu laicii, ori cum s-or fi crezînd fiecare în sinea lui, să le menţii cu atenţie să nu ne-nstrăinăm de tot, e un raport uneori nefiresc tensionat, normal de altfel, aparţinem altor înţelesuri, lumi diferite şi totuşi pămîntene, dar raportate la alte cerinţe în slujba altor idealuri foarte diferite cu năzuinţe cam la fel, înţelegerea rostului vieţii pe Pămînt, dar căile-s altele.
   Sîntem oarecum marginalizaţi, dar e bine oricum e de aşteptat într-o civilizaţie ce nu-L pricepe, tu ce-L cauţi a urma, urma nu-i prin lume prea de căutat ci-n alte înţelesuri ce EL caută să ţi le deschidă aşa că-i bine cum e, ne vom obişnui unii cu alţii şi-npreună vom afla ce ne preocupă poate prin căi diferite dar într-un întreg programat încă de la zidirea lumii.

Moartea

   "În clipa despărţirii sufletului de trup, simţul răspunderii copleşeşte tot. Însul e numai cu sine, cu temerile, răspunderile şi nădejdiile sale. Ceilalţi, oricît de iubiţi ori de neiubiţi, se dau în lături . Lumea însăşi, întreg mediul înconjutător, se destramă şi piere".(Monahul Nicolae Delarohia).  Imaginea acesta e de ne dorit, e înspăimîntătoare şi ne urmăreşte întreaga existenţă ca nedrepţi, imorali şi fără respectul cuvenit LUI.
   În clipa despărţirii de viaţa de pe Pămînt, intrînd trupul în pămînt şi sufletul habar nu are ce va urma, e hăituit, însingurat, înspăimîntat de lumea necunoscută de dincolo, de care nu are habar deloc pentru că pe Pămînt în viaţă fiind nu există informaţii defel în acest sens, ci aiureli în cel mai bun caz, dezinformări aproximări, ce te duc în eroare, cam nu se ştie nimic corect cît de cît.
   De-L respecţi şi moral în comportament bun social şi familial vei duce încă de pe Pămînt un trai în comuniune cu Divinitatea şi trecerea (moartea) va fi cunoscută din timp, fără spaime pentru că-L urmezi ca şi-n viaţă, firesc, sufletul  I se întoarce în EL de unde a provenit spiritul şi gîndirea la naşterea ta, deci un ciclu firesc încheiat normal cum ai fost programat pricepîndu-L, cum ai putut, mai greu ori mai uşor, căznitu-te un timp dar ai reuşit şi eşti izbăvit, ai reuşit în viaţă, un cîştig şi pentru EL, nu ai trăit degeaba.
  

Prietenia

   Prietenia un fenomen interesant şi cam neclar catalogat legiferat, de se poate spune aşa, ce se-nfiripă  uneori între oameni, chiar şi de sexe şi vîrste diferite fără să fie desfrîu ori dragoste iubire, ci o preocupare comună, un demers în aceeaşi direcţie într-un domeniu ori în mai multe ale existenţei noastre pe Pămînt, uneori prietenia se desăvîrşeş-te într-atît încît e camaraderie, o super-prietenie o înţelegere deplină multilateral morală şi de intrajutorare necondiţionată altruistă şi responsabilă total, desăvîrşit şi de dorit în societatea umană oriunde ar fi.
   Încrederea lipseşte între oameni şi ne otrăveşte existenţa zilnică obosindu-ne, ne-am dori o conlucrare o înţelegere în societatea de azi, dar nu-i şi e rară-n lume, ici şi colo, sînt impuse reguli de civilizaţie în loc să fie înţelese de bunăvoie, ca ceva firesc natural, doar sîntem oameni între oameni cu acelea-şi caracteristici naturale de gîndire, preocupări şi ţeluri în desăvîrşirea bună, frumoasă utilă, de ce invidia, egoismul, etc., etc.
   Marcel Proust : "Prietenia este cel mai misterios lucru din lume", şi observăm şi foarte rar întîlnit cu adevărat corect  prietenia, e supusă şi la încercări diverse, mai ales la greu, cînd se dă de greu şi-ţi trebuie ajutor necondiţionat atunci se vede de ţine prietenia ori ba, de nu e un eşec de ambele părţi, ori a fost din interes şi nu era prietenie ci o înţelegere ordinară, ce poate unii o percepuseră ca o prietenie şi n-a fost, suferind.
   Se-ntîmplă şi-n relaţiile cu Divinitatea de nu eşti obişnuit şi doreşti să fie o prietenie tu cu EL, şi-ncerci marea cu degetul şi scîrţîe, aici e altceva cu totul altceva, Divinitatea e Creatorul tău şi al lumii întregi şi-i obligatoriu o oarecare distanţă, poate nu chiar ca de la CER la Pămînt,  că-i o imensitate în care nu te regăseşti niciodată şi te copleşeşte poate definitiv şi amuţeşti iremediabil şi poate să nu iasă nimic şi o continuă într-o singură direcţie subordonare necondiţionată.
    Ce-i şi ea cu rostul ei firesc dar să încercăm mai întîi o cît de bună, mai întîi cunoaştere a ce nu se ştie încă despre EL şi Lumea LUI în zilele noastre, să-L înţelegem cît mai bine pentru a nu-I mai greşi cum se-ntîmplă atît de des, e greu dar încă cred nu imposibil de se vrea sincer, respectîndu-L în cunoştinţă de cauză.
    

Realizaţi

   Victor Hugo : "Trebuie să mergem la CER călcînd pe Pămînt", toate vorbele, gîndurile şi faptele noastre cînd sînt de luat în seamă, şi multe se uită de CEL de SUS, dar restul se ştiu fidel şi ne reprezintă în vederea izbînzii ori nu, numai în faţa Divinităţii, etalonul îl constituie moralizarea cu respectul cuvenit LUI.
   Atunci şi numai atunci, ne făcînd răul, căutînd să ne îndreptăm cît mai bine în morală familială şi socială, chiar cu religiile actuale în respectul cuvenit lor în lume şi e bine şi sperăm la izbînda noastră ce EL ne-o va comunica imediat simţind-o şi-n conlucrare cu Divinitatea în această lume şi sîntem realizaţi conform programării de la facere.

Aprecierea

   Sîntem evaluaţi şi-n timpul vieţii de apropiaţi verde-n faţă ni se zic, de la obraz de nu-s bune şi morale faptele şi vorbele noastre deranjînd firescul normalul. Toţi avem căderi şi suişuri, culmi şi coborîşuri, nu sîntem constanţi moderaţi ar fi şi foarte greu cu toate că-i de dorit, doar cine poate, e ceva, pe acest Pămînt al SĂU cu noi în rele şi bune, un amestec neclar încîlcit nefiresc şi imoral ce-L supără şi ne doreşte îndreptarea morală cît mai curînd s-o înfăptuim singuri, EL ne aşteaptă încă.
   "Oricine dintre noi a cunoscut în cursul vieţii lui momente de slăbiciune, de cedare, de abjecţie, dar totuşi, nu după asemenea momente trebuie să fim judecaţi, ci după momentele în care am fost în stare să ne înălţăm la o  potenţă spirituală ridicată"(Monahul Nicolae Delarohia), spiritual numai Divinitatea ne apreciază. alţii nu au cum şi ar greşi ne avînd acces la informaţii SALE, moral se mai poate şi de alţii aprecia şi să ne-ndreptăm putem şi singuri aprecia cînd reuşim.

Aşteptarea

   Se ştie prea bine că Andre Malraux zicea că secolul XXI va fi religios ori nu va fi deloc...dar prognozelor ăstora eu le bănuiesc o oarecare neseriozitate "(Monahul Nicolae Delarohia), deloc, nu cred că nu va fi, pentru că Divinitatea nu ne va părăsi, de pedepsit ne va mai pedepsi în vederea trezirii la realitatea SA, simplă şi corectă, dreaptă de se poate de-i bună cum e acuma pe Pămînt, mai e loc de mai bine, dar să nu dăm îndărăt că-i nu-i prea bine, cred.
   Numai EL ştie cum va evolua credinţa în lume,acum la noi e un reviriment ce durează de 20 de ani în domeniu religios autohton ce încă se desfăşoară cam în toată ţara şi nu ştiu cu ce rezultate, faţă de înainte de 1989 e ceva în bine, cred, cu foarte multe realizări constructive şi cîte şi mai cîte, nu ştiu ce va urma, e un fel de aşteptare în aer El ştie cum şi cînd şi ce va fi.

Banul

   Banul e bivalent, banul bonul e şi bun şi rău, rău că te ademeneşte orbindu-te fiind o posibilitate de a avea prin el în schimb cam tot ce-ţi doreşti şi avînd o aşa mare căutare să-l vrei numai pe el şi-n cantităţi cît mai numeroase nelimitate de se poate şi din ce în ce mai mult şi mai mult, viţelul de aur din VT, avariţia e o beţie din care nu vrei să te mai trezeşti, şi-i posibil aşa să o duci pînă în ultima clipă cînd e prea tîrziu să mai te-ndrepţi şi dispari nerealizat ca om în faţa SA şi pedepsit vei suferi dincolo şi urmaşii aici încă de nu se trezesc, deci o valenţă neagră urătă rea.
   Cealaltă faţă a banului e privită cam tot aşa, dar dorită fiind de toată lumea şi de cei în nevoi şi-i poţi ajuta, dăruind tot bani şi nu numai, cît te lasă inima, dovedindu-ţi îndreptarea în faţa SA, de-I eşti dator, de nu cu atît mai bine şi frumos dar să fii ponderat în toate cele, e greu, dar poţi fi un cîştigător, de apelezi la Divinitate te ajută. Deci dăruind ţi se întoarce prin EL ţie răscumpărarea de eşti un normal echilibrat firesc moral cît de cît.
    Dar e ceva totuşi de zis, nu dacă ai fost un nedrept ordinar, ori urmaş din familii rele în faţa SA, nu scapi aşa uşor îţi trebuie preocupare multilaterală în îndreptare îndelungată fermă căinţă şi încă cîte doreşte Divinitatea de la tine, nu-i imposibil şi te ajută dar trebuie rîvnă şi răzbire înspre îndreptare şi-L vei simţi. Aici nu sînt îndreptare terestre fiecare în faţa SA e diferit evaluat, cum noi încă nu ştim, şi deci numai o legătură cu Divinitatea te edifică-n direcţia ce o ai de urmat conştient în gînd singur singurel, tu cu EL.

Curajul . . !

   Curajul şi iar curajul ca şi morala şi iar morala, îs însuşiri ce ne lipsesc mai mult ori mai puţin şi nu ne-nplinim şi ne strofocăm la culme şi nu ne iese nimic că-i fals totul fără ele şi respectul cuvenit Divinităţii, oricine am fi de jos pînă sus de tot şi din orice direcţie venim, ni se impun vrem ori nu, altfel nu facem nici cît o ceapă degerată.
   O dăm în bară, degeaba avem altele bune şi frumoase nici nu le amintesc pe cele negative că-s prea în jos în stăfundurile nefirescului, gunoaie, putregaiuri, pleavă de luat vîntul şi s-o-nprăşitie în patru zări să nu-i mai fie sămînţa între noi niciodată, să dispară de pe faţa Pămîntului pentru totdeauna Doamne ai te rog grijă să ne putem curăţa pentru faţa TA.
    Putem fi drepţi şi adevăraţi, buni şi frumoşi, corecţi în toate cele altele decît alea trei însuşiri :morala, curajul şi credinţa (respectul Divin) ce ne formează ca oameni cum ne vrea Divinitatea, numai în faţa EI dăm socoteală orice am face nu scăpăm şi ne risipim degeaba în lume, rateuri umane, vieţi irosite în zădărnicia nefirescului lumesc, pe bună dreptate-i zicala : învăţăm toată viaţa şi tot proşti şi disperaţi murim.

Frica

   Frica îi dărîmătoare, dezarmantă, devastatoare, cînd te cuprinde eşti pierdut, îţi pierzi personalitatea nu mai ştii cine eşti, te desfiinţează cu toate că fiinţezi încă, dar eşti neputincios te îmbătrîneşte cu toate că nu eşti bătrîn, te slăbeşte cu toate că nu eşti bolnav, renunţi la toate ca să scapi şi nu scapi, devii o cîrpă, o buleandră de om, nu mai eşti om, devii ultimul om, rămăşiţa, zaţul, gunoiul familiei, a societăţii de frică şi numai de frică.
   Şi ţie foarte greu, apăsarea, după ce dispare motivul cauza fricii, e foarte greu să-ţi revii, îţi vine să sari de bucurie că ai scăpat, dar nu poţi, te-a consumat prea tare eşti terminat, trebuie să-ţi revii cumva, retrage-te pentru un timp să-ţi revii oarecum, oarecum pentru că s-ar putea să te mai urmărească mult mult timp umbra aceea hîdă care te-a înfricoşat atîta amar de vreme, revino-ţi eşti om şi trebuie, da, trebuie să-ţi revii luptă cu sinele tău încă înficoşat, învinge-l.
   Cere ajutor, fă ceva pentru că aşa nu se mai poate trăi, te termină, acum un sprijin oricare dezinteresat, corect, e de mare ajutor, de ai un prieten acum îşi poate demonstra prietenia, se poate să mai ai o dezamăgire, aşa că fii prudent să nu ai prea multe şi chiar să clachezi iremediabil,  recupereză-te cum poţi.
   Ei asta se poate întîmpla în viaţa oricui, e firesc, da şi eu am trecut prin asemenea momente, dar m-a cam ferit, şi după un timp L-am aflat, ÎL pierdusem pe drumul vieţii aceleia zgîrcite-n EL, am început să-L ştiu, a venit în viaţa mea hodoronc-tronc aşa deodată, fără preaviz, se vede că aşa-I obiceiul cînd îţi cam expiră timpul. E ceva încurajator de ne imaginat, să-ţi.... Însă-şi EL în viaţa ta, e ceva straşnic, neobişnuit mie, mi-am revenit în timp. 
    Interesat tare de a-L şti chiar mai mult nu ştiu cum, fără experienţă şi alte îndrumări posibile ci numai împotrivirea seacă, ori în cel mai bun caz mirarea, ferirea înconjurarea ca de un nebun pentu unii pentru alţii străini din contra, e greu dar eu mă bucuram că-L mai simţeam în preajmă, nu prea eram dibaci în relaţiile cu Divinitatea, mi-a recomandat bibliografia să mă-nvăţ cu obiceiurile dinspre Lumea LUI .
   Frica mi-a dispărut din toate cele şi aflu noi şi noi domenii din care n-o mai am, odată cu venirea SA în viaţa mea, EL mi-o inocula pentru a mă trezi la ralitatea SA şi eu neştiutor am trecut ca raţa prin baltă, prin viaţă atîta amar de vreme nepricepîndu-mă deloc în privinţa SA, dar a luat EL iniţiativa decisivă, cînd nu se mai putea aşa, şi-L urmez cum pot, mai aflaţi şi voi cîte ceva de vreţi de nu, nu.

Înţelegător

   "Dumnezeu e CEL pe care trebuie să-L faci cel mai puţin să aştepte"(Andre Gide), şi totuşi nu-i aşa, ni se dă voie de ţinem neapărat şi-i justificat corect (şi EL ştie totdeauna adevărul), să-ndeplinim nişte treburi necesare vieţii curente, dar să nu-ntindem coarda prea mult că ne dă peste cap de nu ne vedem, de regulă omul nu se mulţumeşte cu cît i se permite (EL rabdă dar nu multe) şi cînd se umple paharul şi se varsă te ia apa şi te-neci ca ăla la mal.
   "Întotdeauna este timp pentru bune maniere, zicala aceasta de largă circulaţie în Statele Unite ne poate fi pildă şi temei : se cade să avem întotdeauna timp pentru a ne purta cuviincios, pentru a da dovadă de bune deprinderi (Monahul Nicolae Delarohia), morala şi iar morala ne tot întoarcem la ea, facem ce facem şi iar dăm de morală, nimic nu-i fără ca morala să nu ne-drepte cum e firesc şi de EL cerută insistent în ultimul secol de la lume pe lîngă îndreptarea spirituală bună simplă corectă înţelegătoare dar fermă şi dreaptă.

Inconştienţa

   ÎI sîntem datori vînduţi, nu-L pricepem încă şi-i asta încă o scăpare ce ni-i la îndemănă şi uzăm de ea tare de tot, ne facem că plouă tare tare şi nu vedem pe unde călcăm în străchini cam toţi anapoda cum se nimereşte, pentru că atunci cînd îL vom cunoaşte aflîndu-L cum trebuie, adio motive de scăpare ieftine ca de cînd lumea tot fluturate în neştire de nedrepţi.
   "Oricînd, oriunde, în orice împrejurare omul e ţinut (şi de data aceasta verbul îşi redobîndeşte ipostaza lui nobilă) să meargă să alerge, să sară în sprijinul coexistenţilor săi ori la slujirea Făcătorului său. Motivaţii nu-s de conceput ; nici Moise, care-şi invoca gîngăvia. E întotdeauna vremea slujirii şi facerii binelui "(Monahul Nicolae Delarohia), ar fi bine şi prea frumos dar încă nu-i timpul, mai e de tras mîţa de coadă...
   Atunci ne vom mobiliza altfel în cunoştinţă de cauză Sfîntă adevărată fermă, responsabilă şi viaţa va fi alta, morală, bună frumoasă desăvîrşită şi cîte şi mai cîte altele încă neînchipuite acum din acuza nedrepăţii ce ne orbeşte încă şi expusă pedepselor LUI ce curg gîrlă-n lume peste nedrepţii claie peste grămadă, nerespectîndu-L simplu cum vrea EL şi ne complicăm existenţa inutil şi suferim "dar ni-i bine aşa", ne-am obişnuit ca şi cîinele boierului fără mîncare pînă cade lat. Inconştienţa asta doreşte, dar EL nu!

Posedaţii ?

   La Radio adineauri la emisiunea religioasă se aminteşte despre cei ce-s posedaţii de draci şi de averea strînsă, o fi o explicaţie ce se cere şi atît se poate livra, dar eu ştiu altfel : diavoli, draci şi alte închipuiri îs deşarte nepotriviri cu realitatea noastră firească umană încă necunoscută bine şi explicată după ureche. Uni-s pedepsiţi amarnic de Divin pentru grave abateri şi prin a fi posedaţi parazitaţi de către suflete rele urîte-n comportamente ce-L slujesc la îndreptări umane în viaţă, suflete ce hoinăresc ne fiind primite-N EL deoarce nu merită după o viaţă nedreaptă.
    Sufletele acelea pedepsite de dincolo, deoarece provin tot dintr-un corp ori altul, ş.a.m.d. ce le-au suţinut în viaţă cîndva le e uşor să mai paraziteze unul drept pedeapsă doar doar li se va mai îndulci pedeapsa dincolo.
    Iar despre aşa zişii posedaţi de averi şi alte preocupări înrobitoare, ce-s de fapt închinătorii la viţelul de aur din VT, ce-l "posedă" acei ce nu pot să-şi înfrîneze pornirile avare în orice domeniu, se căznesc a strînge a avea peste normal nu numai fizic dar şi spiritual înrobiţi, orbiţi de tot şi pentru că acel zeu nu are trecere şi-I hulit de EL, respectivii nedrepţi plătesc cînd le vine rîndul, ei şi ai lor.

Trebuie

   "Să stăm bine, să luăm aminte, să judecăm cu multă chibzuinţă.Pentru nimic în lume să nu primejduim avutul cel mai de preţ - sufletul - oferind Domnului jalnicul, iritantul, nedreptul spectacol al unei fiinţe refugiate în prostia rea, fudulă, stupidă a legalismului contabilicesc. Contabilitatea, celălalt nume al demonismului, arma preferată şi statonica metodă de lucru a vrăjmaşului"(Monahul Nicolae Delarohia).
   Ce să dea tot ce-i mai bun din el, fiecare, adică comportare cu bună-cuviinţă, să nu făptuiască nici un rău nimănui orice ar fi şi să respecte Divinitatea şi s-O creadă ca-n ceva Sfînt ce este dintotdeuna pentru totdeauna în vecii vecilor (fără amin, aminul e pentru morţi, e sfîrşitul şi EL e nesfîrşit, infinit oarecum), neînţelegînd-O de mii de ani, Divinitatea ne va destăinui ce trebuie să ştim în curînd.
   ÎI sîntem datori cît vom exista şi pentru rodirea prilejuită pe planeta SA albastră Pămîntul împreună cu natura sa dată nou-n grijă şi respect cu exploatarea necesară vieţii respectînd legile naturii. Şi se cade să-I lăsăm moştenire urmaşilor respectarea SA cum doreşte Divinitatea în moralitate corectă, fermă adevărată şi să-L facem cunoscut şi altora ce nu-L ştiu şi nici respectă şi de asta suferă, cum noi nu sufer defel de-L respectăm cum ne pretinde.
   Iar despre partea demonismului, vrăjmaşului e o închipuire dată nouă celor ce nu ştim că tot răul e-n noi înăscută animalitate şi inconştienţă ne educată cu curaj şi demnitate învăţată în timp, pe scurt moralitate de sus pînă jos şi de la stănga la dreapta în toată trăirea noastră şi nu vom mai da de închipuiri deşarte şi EL ne va îndruma cum trebuie să-L urmăm.

Învăţături

   Nu-i omorabil omeneşte să priveşti ca spectator la suferinţa altora ce nu-i defel spectacol ci-i de învăţătură de îndreptare, aşa că fă bine şi-n mare grabă ajută cum poţi mai bine de nu continuă-ţi treaba şi vezi-ţi de drum nu încurca nici cu privirea desnădejdia ce-i numai de învăţătură de minte şi atăt, de nu-i poţi uşura suferindului trăirile-n pedeapsa ce o are de suportat în vederea schimbării sale spre bine şi corectă vieţuire.
   Deci nu-i de stat cu mîinile-n sîn ci să ajutăm cum trebuie şi să nu privim la suferinţă cum se desfăşoară ca o expunere educativă doar atît, trăgînd concluzii pentru noi de îndreptare morală în bine, să nu mai înfăptuim răul şi spiritual să-L urmăm cum ne pricepem mai bine, pentru a nu suferi şi noi la fel ori şi mai şi, în astfel de tragedii ori drame umane sînt unii cu bun-simţ ce-s săritori s-ajute oricum numai spre bine şi util momentului.
   Dar alţii nu, îs dornici de spectacol urît cum o fi ei se zgîiesc, la ce nu-i decît ca învăţătură de cuminţire de se poate imediat ce vezi, pentru că nimic nu-i întîmplător în viaţa ta, ci ţi se atrage atenţia : vezi de nu te-ndrepţi chiar imediat, ce poţi păţi omule! De consideri doar că te ajută cumva spectacolul de-i educativ pentru tine în îndreptarea, de nu valea că-ncurci lumea şi-ţi dăunează la ten în faţa SA.
   Nu-i circ, la circ e altceva e organizare cu măsuri de protecţie contra accidentelor nedorite deci nu-i suferinţa decît a unor animale ce-s pedepsite să ne aşa zis inconştient bucure şi altele poate profesionale de revistă, deci tragedia ori drama pe viu, să o priveşti, a unor oameni ori alte vietăţi oricare ar fi ele ce suferă nu-i onorabil ci de evitat cît mai mult, doar de ajuţi la îndepărtarea suferinţei ori ameliorarea ei şi alte acţiuni în acest sens benefice celor în cauză şi de-ţi sînt ţie de învăţătură doar să te-ndrepţi, altfel nu şi evită-le că te-njosesc.
   "Refuzînd a ne zgîi la cel în suferinţă şi descumpănire, urmînd exemplul dat de James A. Balfour, care se destăinuia : îmi fac un imperativ din a nu mă holba la oricine se află, în prezenţa mea, într-o situaţie penibilă ori în stare desnădăjduită (cea ce implică sila şi umilinţa faţă de toţi spectatorii care dau buzna...)"(M.N.Delarohia).

Diferite

   Uneori trece aproape o viaţă pentu unii pentru alţi timpuriu ţi se schimbă printr-o trezire destinul înspre moralitate socială şi spirituală, de tineri la unii li se aminteşte de existenţa Divinităţii ori ba, cei ce-L ştiu din familie se poate să-nbrăţişeze şi credinţa atunci ori mai trece un timp care poate fi îndelungat şi nesigur înspre EL, ci-n diverse înstrăinări ce nu-L privesc deloc.
   Şi ulterior ţi se schimbă destinaţia spirituală şi urmează şi îndreptarea morală familială şi socială, devenind alt om cu alte preocupări toatal diferite de pînă atunci ori în combinaţie predomină cele ce nu le-ai avut pînă atunci cumva să ajungi din urmă timpul pierdut în vieţuirea searbădă cotidiană fără EL în preocupărite trecute, acum altă viaţă mai plină şi în căutare continuă de îmbogăţire a cunoaşterei în general şi-nspecial a SA ţi se dezvăluie o nouă realitate, a LUI ce-I nouă şi pentru alţii interesaţi ori ba încă.

Destine!

   Sînt personalităţi în istorie ce s-au observat şi nici ei nu ascundeau existenţa unei paveze o protecţie cei ocrotea devenind invincibili un timp ce li se acorda pînă la îndeplinirea unui ţel hotărîtor în istorie, o îndatorire ce-i ducea-n viaţă mai presus de măruntele trăiri fireşti, umane, acele preocupări erau bune ori rele ori şi şi asta era trimiterea de oriunde ar fi venit îi conducea confundîndu-se cu ea, ei erau întruchiparea acelei epoci ce-o marcau.
   Astfel : Alexandru Macedon, Cezar, Carol Quintul, Hitler, etc. Dar mai sînt cam neobservaţi acei cu duhul ce-L urmau pînă la adînci bărtîneţe cu stindardul SĂU înfiinţa lor ce-s şi azi ştiuţi şi pomeniţi, şi ei ca şi ceilalţi însă laici , erau toţi conştienţi în viaţă de destinul lor de neînţeles pentru alţii, dar urmat cu încredere deplină pînă la îndeplinitea lui, conştienţi după aceia de ceva nedorit pentru primii, dar firesc şi aşteptat în linişte şi împăcare pentru ultimii, ai SĂI. 
    Baltasar Gracian în Criticonul observa : "Bărbaţilor de seamă şi primejdiile le ştiu de frică sau le poartă respect : moartea uneori nu se-ncumetă să-i înfrunte, iar ursita se potriveşte după firea lor", "S-ar zice că stihiile, primejdiile, armele ucigătoare nu se ating, nu au liber acces asupra anumitor oameni atîta vreme cît aceştia nu au împlinit sarcina încredinţată lor, cît timp - nu şi-au predat mesajul - "(Monahul Nicolae Delarohia).
  

Exemplul

   Sînt persoane oameni cu duhul, ce-L urmează şi-aici şi-ncontinuare dincolo, rămînîndu-le amintirea trecerii lor prin lume, lăsînd o urmă de uimire, admiraţie şi dorinţă de îndreptare ca a lor de se poate, ei toată viaţa s-au luptat căznit să se-ndrepte mai mult moral, luptîndu-se cu sinele lor nedrept, din necunoştinţă ca şi azi de majoritatea cred că-s inocenţi născuţi şi-s tare urîţîţi înrăiţi de demoni, aiureli să nu zic prostii diverse, ce-s neînţelegeri naturale fireşti.
   Sinele nostru înăscut animalic, inconştientul  şi alte vicii şi apucături urîte rele needucate la timp din varii motive ne sînt pietrele de moară ce le cărăm cu noi ce ne trag îndărăt tot timpul, unii nedrepţi le zic diavoli, demoni, necuraţi şi alte bazaconii neadevătate, sîntem noi mari şi devreme spurcaţi din fire şi ni-i mai uşor să dăm vina pe alţii inchipuiţi care nu-s, decît să ne recunoaştem tarele noastre, existenţa noastră nedreaptă.
   Acei cu duhul îndreptaţi încă din filele istoriei cînd ştiinţa nu se exprimase încă asupra firii umane ca şi azi totuşi religiile-s cu ale lor metehne înţînate încă, asta e, dar cum ziceam acei a-I LUI din vechime pe lîngă greutăţile singurătăţii şi neînţelegerii curente ce le suportau în societatea timpului necivilizat se mai loveau fregvent cu împotrivirea firii lor încă neîndreptată şi neştiutori îşi spuneau : mă-nceară Satana, aiurea lipsa cunoaşteri de sine, atunci ca şi acum la nedrepţii zilei.
   Important e să ai tărie de caracter, voinţă, timp şi învăţătură educaţie corectă adevărată, motivaţia e totul, exemplul, etalonul corect adevărat integru în toate cele, greu, dar de se poate urmaţi-l cu sfinţenie, dar mai înainte informaţi-vă bine bine singuri singurei, să nu luaţi o urmă falsă, străină de bine şi frumos dar cu reclamă sclipitoare de-ţi ia ochii, de regulă alea-s strîmbe şi străine de îndreptare morală şi mai ales spirituală.

URMA

   "S-au întrebat astronomii şi fizicienii (dar mai cu deosebire lingviştii) care să fie calea cea mai lesnicioasă pentru stabilirea unor contacte între oameni şi eventualele fiinţe extraterestre ( a căror existenţă în al său Hexaimeron sf.Vasile cel Mare nu o exclude)....Alţii - soluţia comodă, adoptată de mai toţi autorii de SF - au imaginat transmisiunea directă a gîndului" (MNDelarohia). Şi eu practic, comuniunea prin gînd şi-n gînd primesc, de 5 ani cu Divinitatea, aşa mai cum pot.
   Întradevăr e dificil, nu vrem, refuzăm, ne ascundem sub masă, şi nu ne "prezentăm" la o "discuţie" cu extratereşti oricare ar fi ei din vîrf ori ordinari executori posibili umanoizi în diverse stagii de cunoaştere şi poate şi foarte diferiţi nouă, cine ştie, nu vreu să anitcipez, cum or fi, se ştie undeva SUS, de se aprobă, de nu, nu. Sîntem tare mîndri fuduli şi cum zic ai noştri.
   Nu trebuie să ne limiteze prea mult alţii că sîntem tare înţînaţi noi înşine cu noi şi ne oprim de la cunoaştere în orice domeniu nu încă în cosmos e şi mai şi îndărătnicia acolo, doar din invidie să mai iasă ceva ceva între unii ce mai pot mişca oarecum, pentru că la noi un popor atît de tolerant cum nu-i altul de asta ne-a şi ales Divinitatea Vîrful supertehnologic al Universului încă neaflat deloc, ci poate închipuit de unii mai liberi.
   Acea Putere de creeaţie de neînchipuit ce i-am zis Divinitate ce-I o Lume ne ştiută aici la noi şi Divinul Însuşi în 1935 ne-a vizitat şi nu oricum acolo în trecere ci insistent să-L pricepem cît mai simplu în dorinţele SALE şi prezentîndu-SE tot foarte simplu pe-nţelesul cel mai simplu sincer omenesc firesc normal pe-nţelesul fiecăruia cu bun-simţ adevărat, dar nu s-a vrut a-L "primi" şi EL ştia dar a lăsat o amintire, un picior de pod Divin în România noastră ce repede ne-am făcut că nu-L pricepem, căutînd să-I ştergem URMA şi-acuma încă.

DIVINUL negat încă, de cine? !!!!

   "Dumnezeu nu-L putem defini şi înţelege în cadrul categoriilor noastre mintale şi al atributelor de care dispune rostirea omenească - ci numai apofatic( prin negare, ce nu E) -, de vreme ce fiinţează o falie, un hiatos, o soluţie de continuitate, o prăpastie între infinit şi lumesc şi omul nu poate sta de vorbă "faţă către faţă" cu Atotputernicul, intrarea în legătură a celor două persoane (Divină şi umană) reprezintă o problemă dintre cele mai insidioase (înşelătoare) şi mai reale, mai -practice-" (Monahul Nicolae Delarohia-Nicolae Steinhardt)
   Oare de ce şi azi ca şi atunci cînd lua acea poziţie prin Nicolae Steinhardt, creştinismul, nu recunoaştea un fapt Adevărat venirea LUI în România la Maglavit, pentru îndrumarea noastră înspre îndreptare, în 1935, vorbind Divinul cu Petrache Lupu, fapte cuprinse în toată media vremii şi Patriarhul Dr. Miron Cristea şi Alţi clerici ai vremii recunoşteau evidenţa Înălţătoare şi nu odată ca-n alte zări ci de mai multe ori parcă intenţionat să se bage la cap, dar nu intră, oare de ce, e prea multă intoleranţă care înseamnă cel puţin înapoire, minciună strigătoare la CER.
   Tocmai ei ce zic că-L reprezină printre oameni pe cine oare? Cred că nu pe Domnu ci pe necuratu îl servesc, adică pe ăla ce-i cu morţii (necuraţii)  în grijă, cu toate că şi ăla îi subordonat tot LUI Divinului, îL neagă cînd vinise şi la ei, vai de ei sînt nişte nedrepţi ce trebuie grabnic îndreptaţi Doamne fă ceva, îndreaptă-I! Să fim corect îndrumaţi spre TINE nu înturnaţi deturnaţi dinspre calea TA adevărată corectă fermă dreaptă!

Nelimitat

   Numărul celor ce pot izbîndi în viaţă de pe Pămînt nu-i limitat, a izbîndi e a te izbăvi cu EL alături, mai înainte-n secolele trecute se zvonea de o limitare ce era o eroare nedreaptă,  Divinitatea dorindu-ne pe toţi de se poate chiar şi acum de s-ar putea cumva din vieţuirea corectă cum o doreşte Divinitatea.
   Mulţimea izbăviţilor înspre Divinitate L-ar mulţumi de-ar fi cît mai mare, astfel alăturîndu-ne demersului SĂU ce-L vom afla atunci cînd va fi timpul, numai de EL ştiut, atunci deci "dar soarta celorlalţi nu e cîtuşi de puţin pecetluită, ei nu constitue, cum credeau catharii, o massa damnata"( Monahul Nicolae Delarohia).

Simplă

   Se-ntîmplă ca unii să nu poată înţelege spiritualitatea şi rostul ei în crearea şi mersul lumii noastre, ignorînd total ori parţial înţelegera Divină, aceia măcar de pot să se menţină în limitele bunului-simţ, a facerii numai de bine să nu-nfăptuiască răul deloc şi să se preocupe de îndrumarea morală în rîndul celor cu care vin în contact, astfel în viaţă nu o vor duce rău ci acceptabil înspre normalitate mulţumitoare cu neînplinirea spirituală ce-i esenţial dar şi EL acuma de exemplu doreşte în această lume nedreaptă instaurarea mai întîi a moralităţii.
   Moralitate întîi în sînul familie şi pe urmă-n societate şi cît mai corectă şi adevărată fără derapaje ce te pot duce-ndărăt de nu te asiguri ferm şi cinstit luptînd să rămîi corect şi-n continuare de Divinitatea doreşte şi o îndreptare spirituală mai altfel decît e azi în lume o vom afla atunci, din 1935 am înţeles de la Moşu (Divinitatea) Însăşi că important e întîi moralizarea populaţiei şi a elitelor în mod special, fiind exemple de urmat pentru masele largi şi să respecte biserica pocăindu-se, într-un înţeles de îndreptare spirituală corectă simplă înspre Divinitate.

Pretenţiile

   EL Divinitatea ne-a dat în dar viaţa să ne-o trăim în bine şi frumos moralizaţi în familie şi-n societate, într-o îmbunătăţire continuă a relaţiilor cu Divinitatea de se poate fără a forţa nota existenţei programate, ne fiind nimic în afara ştiutului SĂU în linii mari, ne mai rămîne nouă mici libertăţi de-ncercare şi-n bine dar şi-n rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri ce ne pot strica trăirea dată şi plătim atunci ori şi urmaşii.
   Ce nouă nu ne place altuia nu facem, ci ne abţinem cît mai mult pînă scăpăm de presiunea nedreaptă şi astfel îndeplinim un prim prag de îndreptare morală, şi de mai continuăm înspre bine refuzînd răul să-l înfăptuim, vorbi şi gîndi moralitatea-i gata înfăptuită şi simţim o uşurare în suflet şi pedepsele încetează, dar să te ţii în continuare că de te laşi pe tînjală şi răul îţi sare iar în braţe, îndreptarea va fi mai anevoioasă şi mai îndelungată cu cerinţe mai mari şi mai greu de îndeplinit, asta e, de la un novice cerinţele-s mai mici, cu cît te ridici cresc şi pretenţiile Divine.

Viaţa

    Sîntem nepregătiţi în faţa vieţii, complet nepregătiţi, nu ştim ce vrem de la viaţă, nu ştim ce ne poate oferi, uni-s predestinaţi din varii motive familiare de obicei cu caracter ereditar financiar şi mai rar azi prin statalitate prin unele părţi ale globului, dar de regulă ducem o viaţă cu restricţii impuse de legile concurenţei azi şi altele legate de dezvoltare civilizată, de regulă neînţelegînd alte legi specifice naturii şi altor obiceiuri îndreptăţite în lume.
   Viaţa care o primim nici mulţi nu ştiu de la cine (zic că de la mama) şi o ducem pe picioare într-o direcţie spre un sfărşit ştiut, moarte, aiureli, nimic nu-i bătut în cuie în privinţa vieţuirii noastre şi a destinaţiei ei,  ne-o facem cum vrem de ştim cum, de regulă nu prea, nici azi în lume şi de cam mult timp nu ne ştim a pregăti înspre trăirea vieţii date-n dar şi-n rodire de Divinitate, ci o scăldăm între bine şi rău şi bineînţeles fiind nepregătiţi cum e corect ne aşteaptă moartea înfricoşătoare necunoscută unde ne ducem oare? Nici spiritual nu ştim, (căci) fiindcă trupul de regulă ne rămîne pe Pămînt în descompunere.
   Nu sîntem în stare să ne depăşim neputinţele, restricţiile nedrepte ce ne-ncorsetează libertatea de a fi altfel, mai spre Divinitate de exemplu, şi nu-i rău defel ci-i de dorit de pricepem astă îndreptare moral-spirituală şi dincolo ca şi aici Divinitatea ne-ndrumă şi ne vom simţi la fel ori mai bine, e de văzut încă, pentru că ştiri nu sînt, ce-I cu Divinitatea încă din vechime nu au transmis astfel de trăiri, cine ştie de ce? N-o fi voie.
   Se mai zice că urmează o nouă viaţă după o judecată aprigă şi solemnă, nu, e aici judecata şi-I instantanee, Divinitatea că Ea-I Judecătorul nostru ceL Drept şi UNIC, ne sortează prin interpuşii SĂI pe loc înainte de a încheia socotelile cu viaţa (cei atunci ajunşi înspre acolo, simt ce-i aşteaptă şi de mai pot, cred că de se forţează-n trezire, se-ndreptă mult, ce noi poate nu vom mai afla niciodată), de ai fost corespunzător Divinităţii e bine şi dincolo de nu nu.

Cursul

   Ne urmăm viaţa normală un timp, în unele cazuri mai devreme ori mai tîrziu nimeni nu ştie de cînd şi de ce, şi deodată fără preaviz încep să apară neplăcerile, neajunsurile, pedepsele, suferinţele la unii cu caracter social de neadaptare şi-s grave ori la alţii boli diverse forme care mai de care mai de ne imaginat şi periculoase de nu ştii ce să faci, încotro s-o apuci, eşi disperat în unele cazuri de pedeapsă de-ţi vine să faci orice numai să scapi cumva.
   Habar nu avem de ce plătim şi cui, cu desăvîrşire sîntem dezorientaţi şi nepregătiţi, dar cine-ar fi pregătit s-o-ncaseze cu vîrf şi îndesat în unele cazuri ? Nimeni, şi totuşi unii se trezesc la timp oarecum la aceste scuturături ale vieţii cu trăiri năpraznice şi-s schimbă cursul firesc al vieţii de pînă atunci, devenind alţi oameni tot cu două picioare şi restul inventarului, dar schimbaţi în bine şi frumos moral şi chiar şi spiritual spre Divinitate.
  

Înnăscut

   Puterea de pătrundere morală în desăvîrşirea ei, componentă de ne tăgăduit a vieţuirii noastre fără de care viaţa-i searbădă şi uşuratică sortită stingerii înainte mult de termenul hărăzit oamenilor îndreptaţi-n morală adevărată, clară respectabilă, jos pălăria cînd o întîlneşti între oameni învăţaţi cu respectarea ei întocmai (cum o doreşte şi EL nouă) însuşirilor umane înnăscute de perfecţiune continuu a moralităţii-n trăiri diverse-n viaţă.
   Fără morală viaţa nu face doi bani, e urîtă şi rea-n apucături străine omului cu însuşiri de gîndire înălţătoare şi-n continuă perfecţiune spre idealuri perfecte de ne atins însă în mod normal, doar posibil în condiţii de îndreptare şi numai către spiritualitatea înspre Divinitate orientată.
   Simţul dreptăţii înăscut şi scormonitorul om neînduplecat în aflarea desăvîrşirii adevărului îndreptăţit nouă de la EL hărăzit spre al cunoaşte, îmbogăţindu-ne mai continuu şi ne săturîndu-ne de cunoaşterea dreptăţii şi adevărului ce ne îndreptăţeşte existenţa, precum şi-n ce-L priveşte împreună cu noi în istoria SA încă nedescifrată întocmai nouă.
   "Potrivit intuiţiei  noastre morale şi simţului dreptăţii împlîntat în minţile noastre de la obîrşie de Însuşi Făcătorul nostru"(Monahul Nicolae Delarohia).

Rezolvarea

   De regulă se profită de cei miloşi şi cam fără griji ori indecişi şi se forţează nota de plată existenţei date de EL prin false pedepse dramatizate şi impuse prin diverse tertipuri nedrepte, văduvindu-i pe cei în suferinţă adevărată concretă, pedepsiţii SĂI pe care EL ţi-i arată de-I solicită în mod explicit numai celor ce-L ştiu respectîndu-L oricum.
   Şi te vei mira cum e posibil ca printr-un simplu gînd adresat Divinităţii pentru a te ajuta să ajuţi pe cine trebuie cu adevărat, identificarea se face imediat şi făţiş, cu ochii tăi vei vedea separarea corectă : partea falsă va înceta demersu şi cei corecţi în suferinţă, îi vei putea omeni în linişte, dar repet numai după o prealabilă cerere LUI, Divinităţii penru a te ajuta să identifici adevăratele nevoi ale celor suferinzi, pedepsiţii SĂI, ce-s examene în faţa ta şi nu vrei să fie cumva ratate, ele nu-s ratate chiar de ajuţi un nesimţit nedrept şi profitor ordinar tot acolo-s puse bilele albe ţie, dar e mai bine de ţii legătura pentru încredere şi îndreptarea ta mai ferm spre EL, alta-i rezolvarea ta înspre bine, mai responsabilă.
   De se-ntîmplă uneori că te-ai hotărît pentru o îndreptată faptă ca un răspuns la o atenţionare bună din partea SA, ce ai recepţionat-o convins că faci bine prin milă, dăruind din inimă oricui cere, atunci cere-I cînd te hotărăşi la faptele acelea bune atunci şi numai atunci cu "ochii închişi" să dărui cui se nimereşte pentru că EL ţi-a pregătit şi eşti aşteptat rînduiţi prin EL acolo în acel loc atunci şi totul e firesc şi normal obişnuit pare.

Întrajutorare

   Între colegii de muncă şi oriunde eşti într-o colectivitate chiar adhoc formată, de exemplu în mijloace de transport în comun de orice fel ar fi comportăte altruist, camaradereşte cu dăruire-n bine şi frumoase acţiuni, vorbe şi gîndiri, schimbăte-n corectitudine adevărată, demnă cu bun-simţ empiric, naiv de nu eşti capabil de mai mult şi nu te lăsa înstrîmbat de egoism şi şmecherie, fii român verde răzbătător înspre îndreptare.
   Întrajutorarea tuturor celor ce au nevoie, ve-ţi spune ce sîntem de la organizaţii de întrajutorare reciprocă social şi mai ştiu cum, nu sînteţi oameni şi trebuie să vă comportaţi ca atare fiind Creaţia SA în lume şi EL doreşte îndreptarea noastră morală adevărată corectă, fermă şi nu de mîntuială, anapoda ci cu simţ de răspundere drept cum trebuie între oameni cu gîndire şi spirit Divin.  

Încrederea 2

   Să presupunem că te afli la cumpărături undeva între tarabe între oameni obişnuiţi, simpli, adevăraţi dar scuturaţi bine de viaţă, sătui de neîncredere dar în comuniune cu ea demult tare, necunoscînd reversul medaliei adevărul încrederea, şi cumperi ceva, plăteşti şi treci mai departe luîndu-ţi marfa pe încredere oarecum grăbit chiar de ai tot timpul din lume, nu te uiţi la calitate, cantitate şi alte cracteristici fireşti.
   Trecînd mai departe şi uitîndu-te în urmă parcă te umple o bucurie, o mulţumire sufletească ai învins neîncrederea, neîncrederea în alţii ca şi-n tine că te-ai abţinut să nu te faci de ruşine-n faţa SA, nimeni nu-L ştie ca tine şi-ncerci să-L respecţi încrezîndu-te în oameni, e un prim examen, caută să-l iei, cum o fi, domină-ţi instinctele înapoiate, animalitatea, continuă să faci alte şi alte cumpărături tot mai deverse lăsînd încredere pe oriunde te afli.
   Aşa caută să te-ncerci mereu cînd ai ocazie, făcîndu-te tot mai îndărătnic în a avea încredere în toţi orice ar fi, chiar de unii se vor ţine de tine să-ţi demonstreze ce tu nu ai căutat defel calităţile cumpărăturilor ori alte şi alte nenumărate diverse posibile combinaţii, explicîndu-le cu răbdare că ai încredere, că asta vrei să-ţi demosrezi ţie de poţi cît mai mult posibil să-ţi domini instinctualitatea înăscută, nedreptă urîtă şi rea.
    Şi acasă evaluiezi treaba  făcută cam cu ochii închişi şi constaţi ceva ce nu ai simţit poate niciodată o imensă satisfacţie sufletească şi nici nu mai vrei să-ţi evaluiezi cumpărăturile le ei ca atare, folosindu-le şi vei mai costata în timp că-s mai reuşite mult acele demersuri decît altele cuprinse de preocupări meschine, cam umane dar neînvăţate în îndreptarea ce deja nu-i obişnuinţa conlucrării colaborării, străină încă în noi.

Încrederea

   Iarăşi o calitate demnă şi rară, tot mai rar întîlnită azi între oameni, dar de mare folos spiritual şi nu numai, dătătoare de avînt şi înălţare, e încrederea să dai încredere să ai încredere tot mereu să te-nsoţească în tot periplul tău pe ori unde ai umbla cu ea împreună să o-nparţi la toţi cei care-i întîlneşti, să-i îmbogăţeşti tot mereu cu ea înălţîndu-i, oricine ar fi şi oricum se prezintă, contează că-i om, creaţia SA, ca şi tine.
   E un fapt foarte reconfortant, binefăcător te schimbă-n bine şi frumos dînd primeşti prin ricoşeu via EL înmiit, te fortifică, la început îţi va fi foarte greu, încăpăţinata neîncredere, animalica te va încerca vrînd să nu te părăsească, va trage de tine cu dinţii, ţi se va băga-n suflet, dar fii tare şi nu pierde ocazia curăţirii tale de mizeria, înapoierea spirituală ce te paşte, scutur-o şi de nu cere-I LUI ajutorul şi-L vei avea, ai încredere.
   Dar cel mai bine ar fi de singur să poţi lupta cu tine însăşi înălţîndu-te puţin cîte puţun pînă o domini neîncrederea şi te-ndrepţi cum trebuie, victorios vei simţi înălţarea superioritatea, fericirea imensitatea, omenia ce te cuprinde, parcă na-i mai ştiut-o niciodată, e o cucerire deosebită o redută greu de luat, dar fii stăpîn pe ea şi încălzeşte-i pe toţi în preajam ei de se află întîmplător ori nu, să-i prindă gustul fermecat, desăvîrşirea înspre EL.
   Încrederea îţi scurtează tranzacţiile, înţelegerile demersurile în orice domeniu de activitate, te bazezi pe alţii ce nu-i ştii, se vor mira tare unii şi poate vor rîde, necunoscînd încrederea cum e ea frumoasă, bună, aleasă, desăvîrşită înspre aflarea adevărului, dreptăţii naturale fireşti omului cu gîndire şi spirit Divin, înstrăinat de ea atîta amar de vreme, sărăcit, însingurat într-o lume ostilă dar cu mari posibilităţi ne trezite încă.

eCall - HeERO

   Acest sistem costă cît costă-n bani şi eforturi nenumărate, iar o asigurare sigură unică înălţătoare, adevărată şi dorită înaintea tuturor celorlalte ori care ar fi, le domină, e ţinînd legătura cu EL, Divinitatea, nu te costă-n bani nimic decît preocupare să-L contactezi corect, cum doreşte EL, pentru început de ai o preocupare spirituală-n derulare şi eşti mulţumit totul e bine şi frumos de nu atunci şi numai atunci.
   De vrei şi numai de vrei, nu-i obligatoriu, poţi începe să-L afli încet calm dar cu curaj, îndărătnic, hotărît în gînd şi numai în gînd oriunde doreşti şi te simţi bine, şi-n orice poziţie, contează numai gîndul către EL Divinitatea Unicul Responsabil de noi cei vii de pe planeta SA albastră, Pămîntul.
   Şi pentru început zii de toate, mai mult decît sigur EL te ştie din moşi strămoşi şi mai înainte de vrei să ştii, dar important e ca tu cu cuvintele tale în gînd să I te descrii, expui în totalitate cu rele şi bune cum or fi, EL te apreciază oricum, şi ia notă, chiar de nu-L simţi degrabă, te-ncearcă, ai răbdare şi iar răbdare că-ţi vine rîndul şi-L vei afla-ntoate cele.
   Şi asigurarea ta şi a familiei tale e mai mult decît în autoturism cînd eşti, e permanentă oriunde ai fi şi exişti tu şi ai tăi şi adio boli şi adio suferinţe şi neplăceri oricare or fi, îţi vei împlini multe şi mărune în comuniune cu EL Divinitatea Însăşi, nu-ţi va veni a crede, va fi ceva colosal, de ne imaginat mai înainte, taci mîlc, să nu afle nimeni, numai tu cu EL în surdina, gîndului sincer profund acorat în realitatea ta şi a familiei tale.

Dăruind

   Sîntem datori pentru existenţă, vieţuire darul SĂU dat nouă întru îmbogăţire în cunoaşterea necesară şi încă nu destul aflată-n lume şi trebuie măcar din cînd în cînd, de nu cînd ni se cere, şi-ar fi cel mai bine de am fi pe recepţie atunci ne ratînd momentul scadenţei acordate nouă fiecăruia de a dărui prin ce-i ce ne cer, EL ne cere, Divinitatea ne cere prin milă să-I demonstrăm că sîntem oameni adevăraţi cu porniri Divine.
   Ar fi cel mai potrivit de înţelegem ce examen avem de dat şi-n faţa cui, să fim neîntrecuţi bineînţeles în limita bunului-simţ, în a dărui cu nemăsurata noastră obişnuinţă de a ne zgîrci  la tărîţe şi ieftini la făină, cînd datoria-i atît de mare şi de ne-nţeles că n-o mai putem onora şi pierdem pe mîna noastră examenul în faţa SA, Divinitatea ce omenirea i-a dat diferite nume şi răsnume, care mai de care mai nu ştiu cum, dar El se simte Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU, orice am născoci noi între noi, EL E UNICUL.
   În primul rînd celor ce de nevoie au curaj să ceară, se-ndoaie, se pleacă, se umilesc ruşinaţi sinceri cum pot ne mai ştiind de ei pedepsiţii, ce nu ştiu ce reprezintă, greu suportînd totul şi cărora e bine să le dai boiereşte de-ţi permiţi şi cît mai cu fereală, de ochii lumii, îs în grija SA aşa că LUI îi dai din ce ţi-a dat să ai şi de-ndreptarea ta, simţindu-te înălţat, că aşa şi eşti în timp vei şti şi nu te opri!

Criterii

    Toţi avem duh spirit de la Divinitate încă de la zidirea lumii ăşteia şi cînd îţi vine rîndul îL primeşti din rastelul SĂU, E bine progamat şi cu gîndire tot de la EL, să-L purtăm în viaţă, învăţînd continuu din trăirile noastre, îmbogăţindu-ne existenţa ce ni-i dată mai roditoare ori ba, mai interesantă şi plină de neprevăzut, ori cu căderi şi o fire de ne stăpînit, apucat ori chibzuit şi înţelept ori cum se prevede a te îndrepta înspre ce doreşte EL.
    Sînt unii ce-s cu un duh desăvîrşit în bine şi frumos înspre îndreptare dăruiţi şi îndatoritori iar alţii din contra şi cîte şi mai cîte avînd azi 7 miliarde de tipuri umane-n dispozitiv pe glob ce-s în practica SA şi aflare a desăvîrşirii morale pînă la decăderea cea mai de ne dorit dar posibilă-n aşa diversitate de potenţiale dar toate-s cum trebuie să fim pentru a-L împlini şi de toţi îI pasă după anumite criterii ale SALE şi cu potenţial de a-L respecta.

Nădejde

   "Cînd te rogi, să nu o faci în locuri publice unde să te poată vedea şi lăuda lumea,  ci numai în cămara ta, avînd grijă ca în prealabil să încui uşa. De ce să te încui? Ca nu cumva deschizînd oarecine uşa să te găsească în rugăciune şi taina faptei tale să se piardă" (Monahul Nicolae Delarohia), o fi şi  eu o mai practic dar mă feresc puţin să nu simt deranjat oriunde ar fi şi cînd numai cînd îs silit de împrejurări (aglomeraţi stingheritoare ori cine ştie ce nepotriviri cu dorinţa mea către EL şi cu acordul SĂU).
    Altfel în gînd eşti stăpîn în ce-I transmiţi şi EL recepţionează instantaneu şi primeşti răspuns ( scuzaţi-mă poate încă nu puteţi să-L simţiţi mai e cale de aflare, şi la mine a mai durat) chiar înainte de a termina ce ai de întrebat, te şi prinzi de cum stă treaba şi ai şi rezolvarea de eşti cu-minte, deci în gînd şi-n orice poziţie îţi vine bine (numai gîndul la EL contează), e cel mai bine de conlucrat cu EL Divinul, oricum I se spune nu contează, EL se ştie Singurul Responsabilul oamenilor de pe Pămîntul SĂU, al viilor.
    Şi e bine să nu ştie mai nimeni de legătura ta cu Divinitatea, ţine-o secretă în faţa tuturor pentru că te-ncură publicitatea şi poţi rata îndreptarea ta, fii singur şi sigur că vei reuşi de pui suflet, dăruire, curaj, încăpăţinare, sinceritate şi ce crezi că mai trebuie, în timp EL te va îndruma cum doreşte de la tine să te schimbi, pentru că vei fi altul, devenind ce nu gîndeşti încă, vei simţi, ai nădejde în EL şi-n tine.

Mila

   Mila e de la EL transmisă nouă creaţia SA şi care-L respectă, dar azi EL trebuie făcut cunoscut, a fost ceva în timp de ne-am complicat existenţa de s-a ajuns aici aşa neinformaţi de EL cam toţi şi nu putem să existăm astfel fără EL, sîntem  aI LUI dintotdeauna pentru totdeauna şi nu avem încotro pentru că-I sîntem aici în casa SA Pămîntul, invitaţi de onoare şi să-L onorăm cum se cuvine la rîndul nostru regăsindu-ne simplu natural şi firesc.
   "Fiţi milostivi cum şi Tatăl vostru milostiv este, adevereşte că e dincolo de limitele lumii şi că, însuşindu-şi-o, dedîndu-i-se, îmbrăcîndu-se întru ea, oamenii de fapt se îndumnezeiesc, îşi dau în vileag obîrşia Divină. Omul căruia îi este milă de frate, de aproapele, de vecin ori de străinul şi necunoscutul său îşi dă pe faţă calitatea de fiu al Tatălui Ceresc, punînd sub semnul întrebării originea-i simiescă (de la maimuţă)"(Monahul Nicolae Delarohia)

ÎL interesează 3

   15.09.1935 I.P.S. Patriarhul Dr. Miron Cristea arăta înalta valuare a îndrumărilor ciobanului (Petrache Lupu) : pocăiţi-vă; îndreptaţi-vă; feriţi-vă de rele; mergeţi la biserică şi vă rugaţi şi împliniţi poruncile învăţate de ea, într-un interviu al timpului, dar biserica mai are de a se modera pentru că EL, Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, Creatorul ce ne mai aşteaptă încă.
   Deci EL cheamă religiile ce nu-L ştiu destul să-şi revizuiască binele desăvîrşindu-l, pentru îndreptarea maselor umane înstrăinate moral şi spiritual, şi mai e ceva, acele religii trebuie să se modereze, pentru că EL nu se va lăsa deloc de îndreptarea lumii, religiile încă momentan sînt chemate să-L afle şi să nu I se opună  pentru că EL E UNICUL Responsabil DIVIN de noi cei vii de pe planeta SA, şi-npotriva SA nu-i nimeni.
   Tot din acea perioadă apare ideia : "Dacia leagănul spiritual al Lumii", o fi dar cu cine, conducătorii ţării noastre de azi îs de toată panorama, poate de-acuma sub  influenţa bunului-simţ or să se-ndrepte, tineretul e speranţa noastră în timp, numai EL ştie cum şi de cînd, noi vom afla aşteptînd numai deocamdată.

Implicat

   Întradevăr pe cel pedepsit, suferindul nu-l ajută mai nimeni, pentru că se consideră că-i osîndit şi e drept să plătească că I-a greşit cine ştie numai EL şi de îndreptatul SĂU, şi să ne vedem de ale noaste îndreptări, pentru că ar fi bine dar nu eşti în temă să te amesteci între EL şi suferindul ce nu L-a respectat, numai apropiaţii adevăraţi, prietenii corecţi, fermi şi familia unită, responsabilă, morală.
   Ori pentru unii ce-L ştiu cu adevărat, şi-L simt şi-s în stare să se facă înţeleşi, şi  au dezlegare de SUS şi  pricep bine cei în cauză totul se-ndreptă spre corectare cu urmări fireşti bune, atenţionarea nedreptului oarecum necunoscătorului ce nu-L respectă, continuă pînă se trezeşte şi consiliat corect şi totul e posibil de îndreptat.
   "Căci tot omul lovit de soartă e un lepros. Inspiră eventual o fugară compasiune, dar, desigur, groază : nenorocirea e socotită molipsitoare, iar nenorocitul izvor (fie şi involuntar) de solicitări, adică de belele împotriva cărora e mai cuminte să ridici un meterez de indiferenţă apărătoare, trecînd (ca preotul şi levitul) cît mai la distanţă de el şi cît mai iute"(Monahul Nicolae Delarohia), totuşi trebuie implicare moderată tolerantă pentru că aşa vrea EL Divinitatea, şi să nu mai fugim pentru că ni se-ntoarce.

ÎL interesează 2

    Ceea ce vă mai spusesem şi în alte dăţi, EL doreşte îndreptarea spre moralitate desăvîrşită, ştiu e greu dar trebuie altfel nu reuşim, ce să reuşim? mersul înainte, dezvoltarea, cunoaşterea înspre viitorul omenirii cel programat, ce ne trebuie.
   Cometa Elenin a dezintegrat-o şi azi 16.10.2011, resturile ce n-au fost atrase, pulverzate de vîntul solar vor trece prin apropierea cumva a Pămîntului, răsuflînd uşuraţi cei speriaţi de unii cu nedrepte prevestiri urîte şi rele, pedepsitoare amarnic dar care EL şi Divinitatea consideră ca să ne mai dea o şansă oarecum, poate cine ştie ne vom trezi la realitatea SA.
    Deci după cum mai ziceam EL doreşte îndreptarea morală fermă şi îndreptarea spirituală cît mai simplă ce susţine moralitatea omenirii, dar în primul rînd conducătorii statelor, naţiilor să dea dovadă de îndreptarea dorită de EL şi Lumea SA, îndrumînd corect supuşii şi fiindu-le exemplu de urmat în bine şi frumos, nu cum s-a întîmplat la noi după 1935 şi ulterior cînd Carol al II nu l-a ascutat pe Petrache Lupu şi nici populaţia şi biserica nu s-a îndreptat spre direcţia dorită de EL şi am încurcat-o o lume întreagă încă odată, (de data aceea atenţionaţi prin Romînia prin Petrache Lupu) după ce trecusem printr-o pedeapsă mondial nu demult atunci.
     Simplu EL ne întoarce spatele doar, LUI revenindu-I sarcina să nu-I afectăm cumva Pămîntul susţinător de civilizaţie doar îndreptată, de asta ne trebuie corectarea morală concomitent cu respectarea SA, cît mai simplu şi adevărat, firesc şi natural.

Firavă

   Să primeşti să vrei a fi îndrumat de EL, e ceva ce cred că nu se poate discuta, e de la sine înţeles, şi de poţi şi să-L urmezi e şi mai şi, iar e bine să-L alegi dintre alte posibilităţi spirituale, ce bîntuie prin lume, ce nu se compară cu EL, şi totuşi mulţi nu simt aşa, aflîndu-se alături de drumul SĂU şi suferă dar nu se trezesc orice ar fi continuă în direcţia greşită cu încăpăţinare şi inconştienţă, aşa-s naivi cred în ultimă instanţă
   Ne irosindu-ţi existenţa spirituală şi morală în alte îndeletniciri, e un fel de a zice pentu că totul e încercare la centimă şi nouă ni se pare că noi hotărîm ceea ce-i de mult hotărît, noi spectatorii ne mai dăm cu părerea ce nu are nici o importanţă dar face bine la orice-i omenesul ăsta firesc ce nu pricepem multe şi mărunte din existenţa asta a noastră firavă şi neînsemnată credem şi nu e.

ÎL interesează

   Şi ce dacă a existat ori nu Isus, ca om fiind atunci numeroşi cu acest nume şi poate se potrivesc nu perfect cu cei din NT cum s-a aflat de către arheologii evrei în urmă cu 30 de ani rămăşiţele pămînteşti ale unei familii complete exact ca-n NT(Noul Testament), plus soţia şi fiul unui Isus, dar ce importanţă mai are de vreme ce EL în 1935 în România cu Petrache Lupu în prim plan, nu a ridicat obiecţii, şi nu a ţinut cont de Isus şi alte obiceiuri creştine ci de anumite cerinţe ce îndreaptă omenirea moral şi spiritual mai simplu şi firesc.
   Fără mari complicaţii creştine în îndreptare cît mai simplu : moral desăvîrşit fără nici o abatere de la vlădică la opincă, de la mic la mare şi atît social, iar în spiritualitate la credinţa în Divinitate cu respectarea bisericii, sărbătorilor şi săptămînale şi cam atît, fără mare compoziţie ce complică totul ca să nu se poată respecta binele şi fără amestecul necurăţeniei morţilor.
   EL fiind Responsabilul Unic din partea Divinităţii numai de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU, deci firesc şi fără alte interpretări  ce îndepărtează omenirea de la EL şi Lumea LUI, deci curat natural cu EL şi în respect corect LUI şi Divinităţii SALE şi să ne pliem în bine urmîndu-L, EL ne va îndruma în timp să aflăm mai multe.

Merităm

   Merităm o lume mai curată, demnă de zidirea noastră conform Divinităţii SALE, respectîndu-ne între noi firesc, simplu, natural cum ne-a făcut EL atunci, să-I fim ai LUI, dar să-i demonstrăm pentru că gîndire şi spirit Divin avem şi interes vom dobîndi în timp aflîmdu-L.
   Să nu mai facem rău la nimeni şi în primul rînd nouă prin nepăsarea, apucăturile, neatenţia ci măcar observînd natura mai atent cu răbdare să-i luăm exemplul firescului ei, preocupării neîncetate de desăvîrşire, înfrumuseţîndu-se continuu, recreere mai continuă a noi şi noi bucurii vederii noastre, fiinţei noastre, aşa şi noi LUI, merită şi mertăm împreună TOŢI.

Zidirea

    În viaţa asta dată nouă de Creator ni se dă răgazul să ne aflăm calea drumul spre EL şi îndreptaţi să realizăm ce-i în dreptul nostru ce-l aflăm în timp cu derularea anilor şi împlinirea minţii, gîndirii iniţiate de Divinitatea SA în noi de la zidirea lumii ca şi spiritul ce IL întoarcem la finalul peregrinării noastre cu viaţă pe Pămîntul SĂU, încercînd să ne-nbogăţim moral şi spiritual şi numai astfel să-L mulţumim.
    Şi astfel împreună în EL veşnic vom duce trăirea de pe Pămîntul SĂU cu noi în învăţătura celor ce vor urma cîndva dori EL nouă.
    "Nu aştept ca Dumnzeu să ne rezolve treburile noastre lumeşti, a căror înţeleaptă chivernisire ne revine nouă, ca fiinţe înzestrate de EL cu minte raţională şi o inimă fierbinte. Nu dau treburilor acestora lumeşti mai multă însemnătate decît se cuvine, dar nici nu le dispreţuiesc deoarece ţin de creaţia Divină. Iar viaţa, defăimîndu-i deşărtăciunea, o iau în serios, pentru că într-însa şi prin-trînsa ni se joacă soarta de veci"(Monahul Nicolae Delarohia).

Purificat

   De vreme ce Vechiul Testament (VT) îi valabil întru totul în noul (NT), "este prin urmare limpede că poruncile din Vechiul Legămînt sînt încă întru totul valabile şi pentru creştini"(Monahul Nicolae Delarohia), atunci trag concluzia că noul e un SF ce ni se imaginează cum ar dori unii să ne fie în bine şi frumos, util şi cîte şi mai cîte, dar baza îi VT al SĂU ce nu-i contestat decît de nepricepuţi în aLe SALE treburi.
   Şi de asta nefiind bine ştiut ci-I aproximat de mii de ani a apărut SF-ul NT ce-i o îndrumare spre bine şi frumos şi atît, pe baze SF, pe care EL la venirea din 1935 cu Petrache Lupu nu a contestat-o dar a omis pe Isus, pe mîntuitor, mîntuirea, sfănta treime, nimic din acestea nu-s luate în serios de Divinitate SA, oare de ce ? pentru că-s SF-uri care mai bîntuie prin Creştinism şi trebuie purificat, dar mai întîi să ne moralizăm cum vrea EL în primul rînd, şi-om mai vedea atunci.

Împliniţi

    Nu avem dreptul să nu ţinem cont de starea de sănătate a naturii Pămîntului ce ne înconjoară, ocrotindu-ne existenţa aşijderea şi noi lui să-i purtăm de grijă şi de nu i-am respectat legile neştiindu-le atăta amar de timp să  ne-ntoarcem să reparăm corect oriunde am destabilizat Pămîntul, natura SA ce e o fiinţă vie comlexă încă neînţeleasă deplin de noi cam apucaţi, delăsători şi iresponsabili cam în toate cele.
   Nicolae Steinhardt-Monahul Nicolae Delarohia : "Căci, după cum pe bună dreptate s-a spus, străini şi călători sîntem pe acest pămînt, străini şi călători, dar nu turişti, avem dreptul (şi desigur, corelativ, şi datoria) de a lua în serios toate cele ale lumii unde ni se hotărăşte (izbînda) mîntuirea ori osînda, toate problemele ei, chemarea noastră de a spiritualiza cosmosul. Nu ne putem îngădui a fi nepăsători faţă de fenomenalitate tot atît de puţin pe cît ne este permis de a ne dezinteresa de viitorul sufletului nostru, sîntem adînc implicaţi în cele ale lumii acesteia"
   În cadrul larg natural al Pămîntului ne învăţăm să ne-nălţăm ori să ne tîrîm mai mult pe subnormalul dat de EL de nu-L pricepem respectîndu-L cum ne vrea încă nu cu desăvîrşire, dar avînd mai înainte îndreptarea morală corectă, completă, fermă şi clară de împlinit şi vom mai vedea atunci ce va mai fi cu noi îndreptaţii SĂI.

Ne imaginat încă 2

    Nicolae Steinhardt-Monahul Nicolae Delarohia : "Le-aş mai spune : partea grea nu-s posturile, (înclinările, închinările, îngenuncherile) metaniile, (posturile negre, totale) ajunările, (vegherile, străjile) privegherile. Astea-s floare la ureche. Greu, cu adevărat greu este ca, în orice obşte închisă(oarecum), să trăieşti în pace şi armonie cu ceilalţi vieţuitori, să le înduri felul particular de a fi, a se purta şi a trăi ; să le rabzi inevitabilele ticuri, manii, reacţii instinctuale, să te insensibilizezi cît priveşte propriile reacţii nervoase la mediul înconjurător. Reacţiile interumane, iată piatra de încercare! Dragostea ori măcar bunăvoinţa, răbdarea, îngăduinţa şi voinţa(iar dăm de ea!) de a păstra prietenia. De nu totul nu-i decît de paradă şi panoramă (panaramă). Şi aş adăuga : dacă nu puteţi dragostea nu vă este accesibilă, măcar stăpîniţi-vă nevii şi mînia, măcar purtaţi-vă ca şi cînd aţi iubi (ca-n obligaţiile de familie)...fiind un caz al procesului calificat de Constantin Noica : devenire întru fiinţă".
   Facem ce facem şi tot la morală şi la imoralitatea lumii acesteia nedrepte ajungem vrem nu vrem, asta e, de asta şi EL ne îndeamnă mai înainte de a aborda spiritualitatea să ne-ndreptăm bine şi frumos MORAL în familie şi societate fără nici un fel de greşeală, atîta să ne bateam capul şi să ne corectăm acţiunile, vorbele şi gîndurile pînă reuşim de nu nu înaintăm defel ci ne stricăm tot mai mult în josul nedrept înspre care mergem mulţi şi totul e de panaramă!

Ne imaginat încă

    Nicolae Steinhardt-Monahul Nicolae Delarohia : "Nu fiţi habotnici (exageraţi, intoleranţi)  nu fiţi tipicari (într-ale credinţei). Sau fiţi dacă aşa vă este firea : dar cu măsură, stăpîniţi-vă, înfrînaţi-vă de la un zel care se împăunează, riscă a se apropia de (ipocrizie) fariseism. Străduiţi-vă să înţelegeţi că Hristos nu a venit în lume ca să întemeieze o nouă religie, încă o nouă religie, ci să ne descopere un nou mod de viaţă (a way of life se spune în presa şi literatura anglo-saxone şi în cele occidentale în general). Creştinismul astfel, mai ales, îl concep : ca un mod de viaţă cu totul nou, cu totul original vădit suprapămîntenească. EL trebuie învăţat în şcoli de către viitorii teologi şi teologhisit de preoţi ; ceilalţi ( ba şi specialiştii de mai sus) trebuie mai ales să-l trăiască, să-l pună în practică. Creştinismul este dintre substanţele care in vitro se vestejesc, care propăşesc şi proliferează numai in vivo".
    E ceva absolut năucitor dar voi căuta să-L urmez aşa încă nepricepîndu-mă, şi EL doreşte (făcînd  mari abstracţii de cotidianul religios, ce ar trebuie să fie impecabil), să ne îndreptăm moral cît mai desăvîrşit, ferm, clar şi fără cea mai mică putinţă de tăgadă şi astfel va fi începutul noi urmării  a LUI şi a Divinităţii SALE într-o construcţie absolut de ne imaginat încă.

Poruncile 2

   Nicolae Steinhardt : "Porunci absolute sînt : Cele zece porunci, adică decalogul primite pe muntele Horeb de către Moise de-a dreptul de la Autoputernicil Dumnezeu", şi totuşi de ce nu se respectă?  în creştinism defel încălcîndu-I-se Însăşi Fiinţa SA de la început, ce fel de oameni sînteţi voi nedrepţilor în faţa LUI şi a creaţiei umane în întregime de mii de ani minţindu-vă şi minţindu-ne!
    Înlocuindu-L cu un mort vechi de mii de ani, tot mort şi acuma, tot acolo unde la înmormîntat familia lui ce-i cu el împreună acolo în cripta lor, dar ţinută ascunsă vederii noastre pentru că dispăreţi imediat nedrepţilor şi nu vreţi adevărul nostru şi aL SĂU să-L respectăm, mai degrabă suferă o lume întreagă pedepsele LUI şi voi cu ea dar nu vă-ndreptaţi spiritual şi de un timp v-aţi imoralizat complet între voi nedrepţilor şi-ntrega lume.
   Ca o pedeapsă a SA de aprigă suferinţă pentru a vă sătura de nedreptatea voastră pornită de atunci cînd L-aţi nesocotit prima oară, aşa vă trebuie şi mai şi, să vă iasă pe ochi nedreptatea ce o patronaţi încă în faţa lumii creaţia SA şi a Divinităţii Însăşi, să ajunge-ţi să imploraţi iertarea SA şi nouă, nu ştiu ce va urma, dar tare aţi meria îndreptarea să vă pedepseacsă straşnic oarecum pînă vă curăţaţi de urîtul vostru.

Moşu

   Imaginea LUI e în noi, fiecare cum şi-o închipuie, pentru că nimeni nu L-a văzut, doar Petrache Lupu în 1935 de cîteva ori sub forma unu-I Moş Strălucitor şi înmiresmat plăcut, levitînd ; aşa şi numai aşa să ni-L reprezentăm şi artistic dar nu trunchiat ci cît mai frumos şi natural corect închipuit în bine cu bun-simţ creator pe Creatorul nostru, Singurul Responsabil de noi cei vii de pe planeta SA, Pămîntul.
   Şi să reluăm în imagini diferite pe CEL Veşnic VIU şi de ni-s  aşa dragi icoanele să-L popularizăm cît mai mult, lăsînd morţii cu morţii şi noi cei vii să revenim la singurul Responsabil de noi din Divinitatea VIE care ne poate influienţa trăirea şi viitorul cum sîntem programaţi a-L urma de la zidirea lumii.

Poruncile

    Din cele 10 porunci date de EL atunci ce-S Sfinte pentru toţi ce-L respectă, ceilalţi sînt nedrepţii şi-i treaba lor în faţa LUI, deci nu avem voie să ne închinîm la alţi dumnezei şi EL înainte cu mii de ani nu prevăzuse că un fiu aL SĂU se va reîntrupa ? aiureli, minciuni, EL ştie tot înainte şi înapoi în timp aşa că nu-L prostiţi şi pe noi nedrepţilor, nu există în CER un fost Isus om de pe pămînt, ci numai Divinitatea cu aI SĂI, asta mi-a transmis EL mai înainte.
   Isus a existat ca om, evreu, normal cu familie conform NT dar şi cu soţie şi un copil ce-s descoperiţi de arheologi de 30 de ani în Istrael şi identificaţi ştiinţific fără prea multe, pe mass media, desvăluiri să nu afecteze turismul istraelit şi creştinismul ar fi desfiinţat şi cine dintre nedrepţi poate să se lase învins chiar şi de adevăr, îi dau înainte cu tupeu nedrepţii chiar de-I pedepseşte în toate felurile şi Isus al lor fără trecere înaintea LUI, nu-i ocroteşte, vai de ei.
   Un mort vechi ajuns obiect de cult ca şi restul morţilor ce bîntuie tot creştinismul în imagini, sicrie cu necurăţenii ce EL Le pedepseşte de le urniţi din pămînt şi cîte şi mai cîte închipuiri deşarte numai EL Le ştie pe cele corecte noi nu avem voie să nu-L respectăm invocînd neadevăruri ce-L supără şi ne pedepseşte, suferind.
   Cel mai uşor mod de a vedea de cineva e cu EL şi-L respectă, e că respectivul ori respectivii nu-s pedepsiţi şi nu suferă restul nu-L respectă şi-s pedepsiţi şi nu au nici un control al realaţiilor cu EL şi Divinitatea SA îs nedrepţii lumii de cînd lumea asta Creaţia SA pe care EL, o doreşte moralizată în bine şi frumos şi să-L respecte cînd va transmite EL, pînă atunci măcar îndreptaţi-vă moral cît mai desăvîrşit.

Împreună

   Nu trebuie să cădem în greşeala că singura noastră cale spre bine şi frumos e şi singura pentru toţi, nu fiecare are drumul său propriu de rodire adevărată, e posibil să fie paralel cu altele înspre aceeaşi direcţie demnă de urmat de cîţi mai mulţi de se poate şi vrea în desăvîrşirea morală socială şi spirituală cum ne convine fiecăruia dar îndreptaţi cum ne simţim în siguranţă.
   ÎL putem respecta şi prin alte religii condiţia e să fim morali în familie şi societate respectîndu-L primind confirmarea că ne merge bune şi frumos în viaţa fără atenţionări şi pedepse, nefiindu-ne frică de ziua de mîine şi de nimic că-I alături de noi.

Singur

   Realizarea frumoasă de admirat, rodirea se află la capătul unei singure căi, calea cea adevărată, dreaptă care e dătătoare de speranţe de bine şi frumos, e de străbătut cum te pricepi singur singurel, construindu-ţi-o pentru tine şi eventual şi pentru urmaşii şi înaintaşii de sînge depinzînd de criterii de apreciere încă nu prea bine cunoscute-n lume azi.
   Trebuie căutată şi să nu rătăceşti mult pe alte drumuri ce duc nicăieri în bine şi frumos ci la pierderea fiinţei date conform programării SALE de la zidirea lumii , trebuieşti şi îndrumat corect, responsbil cînd e cazul de încă nu poţi înţelege trăirea pe Pămînt pînă te-nveţi să răzbaţi împreună cu cei îndreptaţi. moralizaţi în bine şi frumos spre care tinzi şi tu, poate de eşti singur, singur trebuie să te desăvîrşeşti, e mai greu.

Contează

      Ca să reuşeşti ai de ales între a te bucura lucrînd ceea ce ştii cel mai bine, fiind satisfăcut de ceea ce faci plăcîndu-ţi în mod deosebit ţie şi nu altora ce poate nu te înţeleg, făcînd pentru tine ceea ce faci împlinind-o o şi poţi dărui de se doreşte, ei apreciindu-te la justa ta valuare, astfel ce realizezi va fi corect şi te va reprezenta fidel.
      Şi de ai avut un moment de geniu, o inspiraţie Divină să zicem, ţi se va elogia munca, şi se poate fără a căuta gloria pentru că nici nu o vei putea afla în lumescul nedrept cei peste tot şi-n care de te afli în treabă e ca şi cînd ştii că-i pierdere de timp şi efort de gîndire şi fizic, totuşi de vrei să te încerci şi-nedreptate şi fără a afla corect ce plăteşti fiind într-o confuzie permanentă în lupta cu ea însăşi, lumea asta în pierdere de viteză ce frînge totul ce e frumos şi bine, moral şi cu bun-simţ, urîţîndu-le înrăindu-le făcîndu-le şi pe cele mai roditoare şi realizate ţeluri, de dezmăţ şi-n nefirescul normalităţii proiectate de la facere, astfel numai în faţa adevărului fie el şi mai crud, direct, ferm dar e cel ce contează, singurul.

Atunci

    Să nu-ţi pese de nimic, să trăieşti în lumea ta, să nu te implici în nici un fel în lumescul actual, în nedreptate, existînd parcă neexistînd decît acolo ca un neimportant, un neluat în seamă niciodată, retras total cu toate că eşti printre toţi ca toţi doar pentru tine şi poate ai tăi de te respectă şi e ceva, e un fel de a fi care-ţi poate aduce folos cred mai ales spiritual ori cine ştie, cred numai Divinitatea ştie.
   E şi varianta care-ţi dă poate mai mult cîştig, cine ştie numai EL că-i în afara sistemului uman, implicîndu-te cu bun simţ şi echilibru, e foarte greu de nu ai habar cum e o schimbare totală, ce trebuie să ţi-o faci mai întîi ţie de poţi, de nu astîmpără-te, ca-n prima parte, fiind de poţi cît mai reţinut cu putinţă, neobservat de poţi fi retras cît mai retras în colivia ta ce-i bine să ţi-o gestionezi singur cum îţi vine bine cam neimplicîndu-te că nu eşti încă bun de aşa ceva, de intrevine cine trebuie cum trebuie vei reuşi încet încet cred sigur şi va fi altceva atunci.

Informaţia

   Cînd ai greşit indiferent cum şi-n faţa cui ai greşit şi poate-ţi pare rău, atunci nu-ţi evalua fiinţa, căutîndu-te în interiorul tău cum de ai greşit, pentru că toată fiinţa ta, gîndire, raţiunea, conştientul şi tot ce te compune a partcipat la nelegiuire, aşa că nu are rost să te evaluiezi intim, ci fiind conştient de o faptă rea, urîtă în afara drepturilor tale cunoscute.
   Atunci şi numai atuci trebuie să te informezi în ce constă greşeala ta în faţa familiei, a societăţii ori foarte grav în faţa SA, cum de a fost cu putinţă şi-n ce împrejurări, şi cu ce urmări pentru alţii şi poate şi pentru tine, ce nu le-ai ştiut bine, poate, cine ştie cum cîte şi mai cîte, dar fii bine informat de vrei ca totuşi să te-ndrepţi din nou, e mai dificil dar nu-i încotro de nu, plăteşti!!!!

Veche

    Se poate să fie un ins aşezat, cu bune intenţii, cu bun-simţ în familie şi societate şi-nchinat într-o religie ce-L ştie, deci îndeplineşte cerinţele SALE în general în îndreptare şi îndrumare corectă, normală şi deodată fără să-şi dea seama, din neatenţie comite o nedreptate ce-i în stare să-i compromită întreaga muncă de construcţie a îndreptării de pînă atunci.
   Pentru că o cît de mică cantitate de spurcăciune poate strica, compromiţînd iremediabil întregul edificiu drept al tău mai întîi în faţa familiei, pe urmă în societate şi EL urmărindu-te nu te mai vrea a şti şi e grav, deci atenţie şi iar atenţie de felul cum ne comportăm fiind corecţi avem mai multe obligaţii decît înainte, calea nouă e şi cu capcane şi poţi cade iar în nedreptatea veche.

Împlinit

   Răsărirea noastră în lumea Creaţia SA, nu e din întîmplare ci E straşnică programare, ceea ce încă nu înţelegem, căznindu-ne poate într-o oarecare direcţie bună ori rea, vrem desăvîrşiri, culmi de ne atins unii, dar nu ralizăm decît eşecuri, poate împliniri şterse faţă de ce ne-am propus, dar EL are răbdare cu fiecare cum o fi şi nu ne persecută în nici un fel, aşteptînd să vadă de ce sîntem în stare în orice direcţie bună ori rea.
   Nicolae Steinhardt : "Ivirea (Heidegger spune că sîntem aruncaţi în lume, iar Sartre că ţîşnim într-însa) noastră în lume, într-un loc şi în anumite condiţii, şi nimic nu poate fi mai aventuros, mai palpitant, mai primejdios decît a  ne trăi viaţa-misterioasa noastră viaţă- în lumea aceasta mereu în prefacere şi în consecinţă mereu enigmatică".
   EL doreşte împliniri în bine şi frumos de la noi, moralizaţi în viaţa de familie şi societate, în spiritualitate de regulă-i un premiu ce-l primeşti cam de meriţi ori şi prin obîrşie, ne e maximum de realizare, rodire cum vrei să o iei de te străduieşti acolo unde ţii locul hărăzit de EL, urmîndu-L în toate cele te vei apropia de EL aici şi dincolo vei fi tot împlinit cum încă nu ştiu.