Da, e un efort din parte ta de a te înţelege cu EL, şi nu ştii cum să faci , te căzneşti, te mobilizezi, nu ai inspiraţie.
La început vei copia o adresare auzită, învăţată de la alţii, ulterior vrei să fii cît mai autentic, mai novator, şi EL asta vrea, nu-I plac reluările, mai ales de la alţii ce nu te reprezintă, pentru că tu eşti unic în felul tău, eşti o creaţie unicat pentru EL, şi cu aşteptări unicat pentru EL.
Tu în faţa SA, despovărat de greşeli, pentru că EL te iartă pentru a fi uşor în exprimare, fără tare ci liber în preajma SA, altfel decît în activitatea zilnică preocupantă impusă, ori autoimpuse, silite .
EL te vrea neobligat să-I fii liber de sarcini, şi în gînd cu EL, să-I destăinui spiritualitatea ta, cum te pricepi mai adevărat.
Goleşteţi sacul vieţii tale cu toate ce cuprinde, nu ascunde nimic, ci aratăte gol goluţ în tot ce te reprezintă,cu bune dar mai ales cu rele toate, cu ştiinţă ori involuntare, nu ta sfii.
EL te ştie mai bine de te ştii tu pe tine, dar te vrea să te exprimi, să-I dai raportul cum vrei mai rezumativ ori mai pe larg.
Odată şi odată tot va trebui să-I spui tot, absolut tot. Spunîndu-I tot ce ai pe suflet, cu bune şi rele, îţi va ierta cît mai multe, vei simţi asta.
Şi te va cunoaşte cum tu nu ştii să te cunoşti. R.Thom : sînt pe vîrful neutru şi catasrofic, la egală distanţă între credinţă şi necredinţă. Dacă merg mai departe, dacă mă rog, dacă nu mi-e frică să cred, înseamnă că risc, pariez, mă avînt, sar în gol, obtez-îndrăznesc.
N. Steinhardt : Cît despre senzaţia de umilinţă pe care o încercăm văzînd că nu putem crede în mod cu totul pur şi neşovăitor, trebuie şi ea depăşită. Cum? Printr-un act de recunoaştere a limitelor noastre făcînd parte condiţia umană cum face parte şi atîtea alte infirmităţi şi inferiorităţi....ţine adaosul esenţial." a zis cu lacrimi"- lacrimi ale recunoaşterii greşelii înfăptuite fără să vrei, speranţei şi fericirii.
joi, 6 ianuarie 2011
miercuri, 5 ianuarie 2011
Răul din viaţa noastră
Dostoievski şi ulterior Paval Evdokimov : Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără de rău. Dar pe om l-a creat liber, adică liber de a crea răul, de al introduce în lume. EL şi-a asumat un risc prin actul creaţiei, se poate spune un risc divin .
Deci omul e capul răutăţilor lumeşti, şi Domnul pentru a-l aduce la normal îl pedepseşte tot prin rău ca să se trezească, să nu mai gîndească şi înfăptuiască răutăţi.
Eu am primit numeroase pedepse de îndreptare de cînd mă ştiu, azi am hotărît să văd de va fi corect, ca să sufăr pedepsele şi nu tot să caut să iau măsuri de păzire de ele,ci de îndreptare.
EL a dat şi de nu-s drept cum vrea EL, de va lua cumva, asta e, voi căuta să iau numai în seamă dar să nu mă mai căznesc ca pînă acuma, măcar am să încerc Doamne, să văd de voi putea.
Cu sănătatea mea şi a familiei voi ţine legătura cu tine , pentru că-mi afectează viaţa închinată şi ŢIE, avînd o datorie ce mi-ai cerut să o îndeplinesc.
Aşa de înrădăcinat e răul în om că-i trebuie foarte mult curaj să treacă să înfăptuiască măcar şi bine cît de cît, şi să-ţi iei inima-n dinţi, să facă numai binele, la început mai timid.
Deci făptuirea binelui e şi un act de mare curaj, dar faptele bune , îs ca un cec în alb cînd te prezinţi la EL, şi-i mai uşor să-ţi îndelpineşti viitoarele îndreptări necesare.
Deci omul e capul răutăţilor lumeşti, şi Domnul pentru a-l aduce la normal îl pedepseşte tot prin rău ca să se trezească, să nu mai gîndească şi înfăptuiască răutăţi.
Eu am primit numeroase pedepse de îndreptare de cînd mă ştiu, azi am hotărît să văd de va fi corect, ca să sufăr pedepsele şi nu tot să caut să iau măsuri de păzire de ele,ci de îndreptare.
EL a dat şi de nu-s drept cum vrea EL, de va lua cumva, asta e, voi căuta să iau numai în seamă dar să nu mă mai căznesc ca pînă acuma, măcar am să încerc Doamne, să văd de voi putea.
Cu sănătatea mea şi a familiei voi ţine legătura cu tine , pentru că-mi afectează viaţa închinată şi ŢIE, avînd o datorie ce mi-ai cerut să o îndeplinesc.
Aşa de înrădăcinat e răul în om că-i trebuie foarte mult curaj să treacă să înfăptuiască măcar şi bine cît de cît, şi să-ţi iei inima-n dinţi, să facă numai binele, la început mai timid.
Deci făptuirea binelui e şi un act de mare curaj, dar faptele bune , îs ca un cec în alb cînd te prezinţi la EL, şi-i mai uşor să-ţi îndelpineşti viitoarele îndreptări necesare.
marți, 4 ianuarie 2011
Hazardul ori nu, programarea
Georges Bernanos : nu oricui i se întîmplă orice.
Cred că-i aşa, totul mi se pare în mare programat, de ce în mare pentru că există un spaţiu de manevră de la un jalon la altul, şi nu ai voie să-l ratezi ori să-l eviţi cumva.
Majoritatea nu-s conştienţi de programarea ce o urmeză în viaţă, şi ce trebuie să facă în continuare, de ar ţine legătura cu EL cumva sigur ar fi alceva cu viaţa lor.
Eu după încredinţare nici nu-mi văd capul de o continuă, acum preocupare pentru a îndeplini cele cerute de viaţă, cu mici hopuri , dat cam continuă.
Singurul pericol care-l paşte pe un deznădăjduit, cînd înfruntă ura şi dispreţul,este de a se înduioşa asupra proprie sale soarte : Georges Bernanos.
Deci să nu dai înapoi orice ar fi, să-ţi urmezi ţelul tot înainte, chiar de sînt piedici, cu răbdare multă, cu EL alături nu există să nu birui în ce ai de făcut.
Totdeauna cînd e mai greu, ia legătura cu EL, şi nu te v-a lăsa, vei simţi aceasta. Se poate să fii pedepsit de EL, dar revino-ţi şi continuă cu învăţătură de minte, să nu mai greşeşti.
Cred că-i aşa, totul mi se pare în mare programat, de ce în mare pentru că există un spaţiu de manevră de la un jalon la altul, şi nu ai voie să-l ratezi ori să-l eviţi cumva.
Majoritatea nu-s conştienţi de programarea ce o urmeză în viaţă, şi ce trebuie să facă în continuare, de ar ţine legătura cu EL cumva sigur ar fi alceva cu viaţa lor.
Eu după încredinţare nici nu-mi văd capul de o continuă, acum preocupare pentru a îndeplini cele cerute de viaţă, cu mici hopuri , dat cam continuă.
Singurul pericol care-l paşte pe un deznădăjduit, cînd înfruntă ura şi dispreţul,este de a se înduioşa asupra proprie sale soarte : Georges Bernanos.
Deci să nu dai înapoi orice ar fi, să-ţi urmezi ţelul tot înainte, chiar de sînt piedici, cu răbdare multă, cu EL alături nu există să nu birui în ce ai de făcut.
Totdeauna cînd e mai greu, ia legătura cu EL, şi nu te v-a lăsa, vei simţi aceasta. Se poate să fii pedepsit de EL, dar revino-ţi şi continuă cu învăţătură de minte, să nu mai greşeşti.
luni, 3 ianuarie 2011
Reţeta
Nu cred că existăn o regulă de apropiere de EL, se ştie că prin facerea binelui în toate formele posibile şi imposibile, e posibil să te apropii, dar acei monahi în sihăstriile lor.
Au fugit de lume, de încercările lumeşti, pizme, ispite, şi trăiesc într-un altfel de mediu ostil, greu închipuit de omul normal, dar avînd un scop, să-L slujescă cumva, şi EL apreciază acea osteneală.
Azvîrlit în lumescul normal, oarecum mai stingher, dar totuşi implicat, neînfricat să înfrunţi frecuşul zilnic, dar permanent cît îţi permite gîndul, cu EL în legătură, aşa ca Ghiţă.
Eu înfăptuiesc şi cu sprijinul LUI, o oarecare trăire cu EL, în gînd mai permanentă, cred decît alţi oameni normali, şi caut să nu fug de responsabilităţile familiare- sociale, etc.
Mai caut tot datorită LUI, să mă implic prin intermediul net-lui la trezirea în bine a lumii noatre, nedrepte, rătăcite, dezorientate, pedepsite, şi mai nu
ştiu cum...
Mai sînt duhovnici învechiţi în ale credinţei de orice confesiune religioasă, ce au fost prigoniţi, ori s-au autoizolat
uneori de lume, şi au primit de la EL, harul cunoaşterii în diferitele aspecte existente la nivelul lor de exprimare.
Şi cred că mai există multe alte forme de apropiere de EL, necunoscute mie, pentru că tot aud, isprăvi ale unor oameni ce cred că au cumva legături cu EL, şi înfăptuiesc minunate fapte bune,şi uneori inexplicabile.
Au fugit de lume, de încercările lumeşti, pizme, ispite, şi trăiesc într-un altfel de mediu ostil, greu închipuit de omul normal, dar avînd un scop, să-L slujescă cumva, şi EL apreciază acea osteneală.
Azvîrlit în lumescul normal, oarecum mai stingher, dar totuşi implicat, neînfricat să înfrunţi frecuşul zilnic, dar permanent cît îţi permite gîndul, cu EL în legătură, aşa ca Ghiţă.
Eu înfăptuiesc şi cu sprijinul LUI, o oarecare trăire cu EL, în gînd mai permanentă, cred decît alţi oameni normali, şi caut să nu fug de responsabilităţile familiare- sociale, etc.
Mai caut tot datorită LUI, să mă implic prin intermediul net-lui la trezirea în bine a lumii noatre, nedrepte, rătăcite, dezorientate, pedepsite, şi mai nu
ştiu cum...
Mai sînt duhovnici învechiţi în ale credinţei de orice confesiune religioasă, ce au fost prigoniţi, ori s-au autoizolat
uneori de lume, şi au primit de la EL, harul cunoaşterii în diferitele aspecte existente la nivelul lor de exprimare.
Şi cred că mai există multe alte forme de apropiere de EL, necunoscute mie, pentru că tot aud, isprăvi ale unor oameni ce cred că au cumva legături cu EL, şi înfăptuiesc minunate fapte bune,şi uneori inexplicabile.
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Suferim din necunoaşterea TA şi vrem să ne-mpăcăm Doamne !
Se poate din viaţă să învăţăm multe, să ne considerăm atotşiutorii uneori, dar suferinţa nu o putem şti niciodată, ea e totdeauna nouă.
Considerăm că nu mai putem fi luaţi prin surprindere de nimic, că le ştim pe toate, că nu ne mai surprinde nimic, dar suferinţa e veşnic surprinzătoare, oricînd proaspătă, nestatornică la infinit.
De asta e , şi EL ştie cu asta ne are la mînă permanent, nu-i putem face faţă prin firea noastră firavă în faţa suferinţei, şi oricine are punctul slab al suferinţei, chiar şi cei mai neînfricaţi.
Uităm că-I datorăm credinţă, întîi ca să nu suferim pedepsindu-ne, şi loviţi fiind de EL, ne urăm neîncetat : sănătate, nu credinţă, şi ne costă sănătatea, această nepăsare faţă de EL, necunoaşere absoluţă a LUI.
Interesant, evreii, de altfel isteţi, dar nu numai ei ci toţi la hurtă, au dezvoltat un întreg arsenal medicamentos, un uriaş evantai de tratamente şi sofisticate amenajări care toate să combată suferinţa, de mii de ani, şi toţi greşesc.
Aşa de neştiutori, în loc să-L ştie, creadă, respecte, şi tot cortegiu datoriilor către EL, mai bine nedrepţi în faţa LUI, şi suferinzi în continuă luptă cu pedepsele SALE.
Dacă ar fi numai asta boala lumii ar fi uşoară, dar pustiitoarele războaie, dezastrele naturale, calamităţile toate şi cîte şi mai cîte pedepse îndurate de omenirea LUI, pentru că nu-L ştiu bine, ci deloc, constat acum.
Nu e normal şi e timpul să vă treziţi, "adormiţilor" din toată lumea şi urmaţi-L necondiţionat pentru a scăpa de a mai fi pedepsiţi să suferiţi.
E greu e uşor, nu aveţi încotro, asta-i calea de urmat spre EL, să-L respectaţi cum vrea EL, nu ştiu cum e de făcut acest atît de necesar pas spre EL, şi cred şi EL cumva spre voi lume.
Trebuie Doamne, găsită o soluţie de împăcare o dată pentru totdeauna , a lumii oamenilor cu lumea TA .Te rog Doamne fă ceva ca-n cazul meu, poate mai altfel cumva, sigur TU ştii cum şi cînd .
Cred Doamne că decît să ne pedepseşti acum cum se aude, mai bine arată-ne faţa TA bună, şi astfel să cunoaştem şi noi lumea TA, poate fi ceva nemaipomenit, dar cred foarte necesar cît de curînd Doamne, cînd doreşti TU.
Am să rog cîţi mai mulţi oameni să semneze aici în josul acestei postări pentru împăcarea cu TINE, şi recunoaşterea TA. Vă rog : oriunde pe net. cu gîndul la TINE !
Considerăm că nu mai putem fi luaţi prin surprindere de nimic, că le ştim pe toate, că nu ne mai surprinde nimic, dar suferinţa e veşnic surprinzătoare, oricînd proaspătă, nestatornică la infinit.
De asta e , şi EL ştie cu asta ne are la mînă permanent, nu-i putem face faţă prin firea noastră firavă în faţa suferinţei, şi oricine are punctul slab al suferinţei, chiar şi cei mai neînfricaţi.
Uităm că-I datorăm credinţă, întîi ca să nu suferim pedepsindu-ne, şi loviţi fiind de EL, ne urăm neîncetat : sănătate, nu credinţă, şi ne costă sănătatea, această nepăsare faţă de EL, necunoaşere absoluţă a LUI.
Interesant, evreii, de altfel isteţi, dar nu numai ei ci toţi la hurtă, au dezvoltat un întreg arsenal medicamentos, un uriaş evantai de tratamente şi sofisticate amenajări care toate să combată suferinţa, de mii de ani, şi toţi greşesc.
Aşa de neştiutori, în loc să-L ştie, creadă, respecte, şi tot cortegiu datoriilor către EL, mai bine nedrepţi în faţa LUI, şi suferinzi în continuă luptă cu pedepsele SALE.
Dacă ar fi numai asta boala lumii ar fi uşoară, dar pustiitoarele războaie, dezastrele naturale, calamităţile toate şi cîte şi mai cîte pedepse îndurate de omenirea LUI, pentru că nu-L ştiu bine, ci deloc, constat acum.
Nu e normal şi e timpul să vă treziţi, "adormiţilor" din toată lumea şi urmaţi-L necondiţionat pentru a scăpa de a mai fi pedepsiţi să suferiţi.
E greu e uşor, nu aveţi încotro, asta-i calea de urmat spre EL, să-L respectaţi cum vrea EL, nu ştiu cum e de făcut acest atît de necesar pas spre EL, şi cred şi EL cumva spre voi lume.
Trebuie Doamne, găsită o soluţie de împăcare o dată pentru totdeauna , a lumii oamenilor cu lumea TA .Te rog Doamne fă ceva ca-n cazul meu, poate mai altfel cumva, sigur TU ştii cum şi cînd .
Cred Doamne că decît să ne pedepseşti acum cum se aude, mai bine arată-ne faţa TA bună, şi astfel să cunoaştem şi noi lumea TA, poate fi ceva nemaipomenit, dar cred foarte necesar cît de curînd Doamne, cînd doreşti TU.
Am să rog cîţi mai mulţi oameni să semneze aici în josul acestei postări pentru împăcarea cu TINE, şi recunoaşterea TA. Vă rog : oriunde pe net. cu gîndul la TINE !
Inculţii, culţii şi EL
Miracolele îs excepţiile ce confirmă regula(legea), sînt neînţelegerile omului în faţa LUI, Universal. N Steinhardt:Pînă la cibernetică poate că mai găseau scuze oamenii de şiinţă lipsiţi de credinţă în Dumnezeu.
Iar Claude Bettex de acum două secole spunea că la cei simpli şi inculţi necredinţa este explicabilă, dar la savanţi desigur nu.
Francis Becon acum patru veacuri îi certa pe erudiţi că nu-L pricep.
Iarăşi C. Bettex: incultului îi este îngăduit să nu creadă, savantului însă nu, cine se apropie de Tatăl tuturor sufletelor....se ridică treptat, treptat pînă la acele lumi unde minunea este la ea acasă; a cărui privire este totdeauna îndreptată numai către pămînt şi umblă numai după avuţii şi plăceri, acela din ce în ce devine mai orb pentru lucrurile înalte; simţul, această faţă a spiritului, se zbîrceşte şi în cele din urmă piere de tot, pînă cînd el nu mai vede în ce este adînc şi măreţ, în tot ce este adevărat şi frumos decît numai mofturi şi înşălăciune.
Iar Claude Bettex de acum două secole spunea că la cei simpli şi inculţi necredinţa este explicabilă, dar la savanţi desigur nu.
Francis Becon acum patru veacuri îi certa pe erudiţi că nu-L pricep.
Iarăşi C. Bettex: incultului îi este îngăduit să nu creadă, savantului însă nu, cine se apropie de Tatăl tuturor sufletelor....se ridică treptat, treptat pînă la acele lumi unde minunea este la ea acasă; a cărui privire este totdeauna îndreptată numai către pămînt şi umblă numai după avuţii şi plăceri, acela din ce în ce devine mai orb pentru lucrurile înalte; simţul, această faţă a spiritului, se zbîrceşte şi în cele din urmă piere de tot, pînă cînd el nu mai vede în ce este adînc şi măreţ, în tot ce este adevărat şi frumos decît numai mofturi şi înşălăciune.
Sfîrşitul, noi, EL şi viaţa
Sfîrşitul lumii nu vine la vrerea noastră, nici chiar în particular, EL, nu ascultă de dorinţele noastre nici de-I sîntem mai apropiaţi decît oamenii obişnuiţi, EL consideră că-i un dar viaţa.
Şi ca orice dar chiar de are cusururi inerente normalităţii date de EL, şi neînţelese de noi oamenii încă, trebuie păstrat cu grijă şi mulţumit permanent pentru ea, viaţa fie cum o fi.
Nu avem voie să ne dorim moartea, e o jignire adusă LUI, nemeritată pentru că nu-L ştim cum ar trebui, şi se-ntîmplă de cumva ne-am mai apropiat de EL şi ne considerăm privilegiaţi în rapotrturile cu EL.
Şi ne-o dorim din diverse cauze, îL supărăm, şi EL nu ne v-a asculta această oribilă cerere şi încă s-ar putea să ne dea şi pedepse de îndreptare
. Să fie clar o dată pentru totdeauna viaţa e un dar de mare preţ dat nouă de EL, şi nu avem voie să-l respingem după un timp de folosinţă, bunele maniere, uitaşi, cin-te crezi?
Da sînt unii ce se sinucid, mare curaj, îL înfruntă şi pe EL, nu numai pericolul de a-şi pierde viaţa,şi de reuşesc pînă la urmă, e din cauză că şi EL se satură de ei, v-a fi vai de ei, nerecunoscătorii, odioşii.
Cel mai bine dar şi mai rar întîlnit, pentru că nu-L ştim măcar, e cînd în comuniune cu EL, ducem o viaţă bună ca-n rai pe pămînt, şi mulţumiţi, sătui de viaţă, fericiţi, şi înpliniţi în toate cele, ne retragem din viaţă cu acordul SĂU, ştim şi momentul trecerii noastre dincolo, îl vor afla şi apropiaţii, ca-ntr-un vis spre EL.
Şi ca orice dar chiar de are cusururi inerente normalităţii date de EL, şi neînţelese de noi oamenii încă, trebuie păstrat cu grijă şi mulţumit permanent pentru ea, viaţa fie cum o fi.
Nu avem voie să ne dorim moartea, e o jignire adusă LUI, nemeritată pentru că nu-L ştim cum ar trebui, şi se-ntîmplă de cumva ne-am mai apropiat de EL şi ne considerăm privilegiaţi în rapotrturile cu EL.
Şi ne-o dorim din diverse cauze, îL supărăm, şi EL nu ne v-a asculta această oribilă cerere şi încă s-ar putea să ne dea şi pedepse de îndreptare
. Să fie clar o dată pentru totdeauna viaţa e un dar de mare preţ dat nouă de EL, şi nu avem voie să-l respingem după un timp de folosinţă, bunele maniere, uitaşi, cin-te crezi?
Da sînt unii ce se sinucid, mare curaj, îL înfruntă şi pe EL, nu numai pericolul de a-şi pierde viaţa,şi de reuşesc pînă la urmă, e din cauză că şi EL se satură de ei, v-a fi vai de ei, nerecunoscătorii, odioşii.
Cel mai bine dar şi mai rar întîlnit, pentru că nu-L ştim măcar, e cînd în comuniune cu EL, ducem o viaţă bună ca-n rai pe pămînt, şi mulţumiţi, sătui de viaţă, fericiţi, şi înpliniţi în toate cele, ne retragem din viaţă cu acordul SĂU, ştim şi momentul trecerii noastre dincolo, îl vor afla şi apropiaţii, ca-ntr-un vis spre EL.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)