1940.Nu te cred, te cred nebun, halucinații

   Și cînd ești în apropiate relații cu EL ți se oferă lucruri să le percepi ce ceilalți nu-s capabili. Și de le atragi atenți, ca un novice în spiritualitate, ce ești, nu ai decît de pierdut. Nu te cred, te bănuiesc pe față de nebunie, halucinații, ți se spune să te cauți la doctor. Că ți se mișcă colivia, oarecum după ei, nu ai decît să te astîmperi.
   Închizîndu-te în tine pînă se va putea mai altfel afla o existență reală și cu alții. Ca tine, ori de îndreptarea omenirii, cum dorește EL și de aflare a LUI corectă, poate atunci? Cine știe doar tu și EL cînd va fi timpul și alții atunci.
   Minuni ne sînt la îndemînă și noi să înfăptuim, între noi comportîndu-ne cu bun-simț. Și atenți ca să nu care cumva să greșim ceva cuiva și să regretăm. Mai bine precauți ca și în fața unora dragi, ori îndatorați, chipurile...
   Făcînd viața mai plăcută altora și ei oarecum ți-o fac ție, nu că ar vrea, dar nu au încotro. Îi silești, fiind peste așteptările lor, și nici nu-și dau seama pe moment și-n timp, poate să se obișnuiască cu binele și să uite adversitatea, nedreaptă oricui.