2001.Înălțat cum putem mai sus între oameni

   Să nu ne pierdem în nimicuri toată viața, căutînd micimea nostră s-o scoatem în relief. Neînțelegînd rostul omului în lume, de a fi înălțat cum putem mai sus între oameni. Și corecți cu bun-simț și să-L știm bine, răzbătînd spre o aflare fără dureri de cap. Adică cum ne pretinde EL dintotdeauna, să fim noi între noi și-n fața SA.
   De se întîmplă în viață, să dăm peste nimicnicia lumii în calea nostră, s-o ocolim. Cu ea să nu ne cîrdășim defel, ci să ne vedem de ale noastre treburi liberi de defecte. Ci doar înspre bine și util nouă și celorlanți, cît vom putea, de nu cu EL, aflîndu-L. Sigur o altă existență vom dobîndi, salvîndu-ne de sîntem capabili și doriți.

   Că nu-i ușor defel și implică muncă și renunțări și cîte altele ce le afli în timp. Că ne plac foarte multe să avem, să putem înfăptui, dar e nevoi de îndeplinit condiții. Care de cele mai multe nu-s cunoscute și nici acceptate ușor. Se poate să renunțăm la un traseu al vieții și s-o luăm pe altul, nou și dificil, necunoscut. Și chiar criticat și să-l abordezi cu fereală, că-i puțin dorit de nedrepți.