Demnitatea de om între oameni ce-și pricep menirea și printr-o luptă pentru adevăr și cunoașterea necesară. Care-i cea mai corectă azi, cînd adevărul SĂU e terfelit. De asemenea cînd adevărul omului cu spirit și gîndire adevărată înălțătoare. De asemenea-i umbrit de potlogării de ne imaginat între oameni. Ce-L fac cred pe EL, să-și modifice planuri cu noi, că devenim prea proști.
Și trebuie să ne caute rezolvări posibile, de felul cun ne stricăm ca oameni între oameni. Ce nu prea mai sîntem oameni, ci stîmbături, himere, culmea ce ne credem civilizate. Dar am pierdut din ființa noastră de început caracteristici ce ne umanizau.
Devenind animale ca inferiorități în biologia plantelor, unisexuate. Maternitate adio! Părinți din vina de a nu mai fi corecți cu odraslele voastre s-o ales colbul. Idila ce inviora cenușiu vieții nedepte pe toate planurile, e un vis pe ici pe colo mai trăit. Fals și animalizat de tot, nu-s oameni ci fiare de muzeu, repede scăpați de ele. Să nu vă cuprindă pe toți, pe undeva preîntîmpinare, dar e prematură aflarea, oarecum altfel?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu