Inconștienți ceea ce în timp încălcăm, nefiresc, cotrar moralei și dreptății bune din noi. Înmagazinăm în inconștientul, care poate săracul încasa de-abia mai suportîndu-ne. Și de ne dezmeticim, prin cine știe ce fel de duș rece, ori altă scuturătură interioară. Ce cuprinde ființa și exterioară, de se poate începe o schimbare înspre bine și adevăr, dreptate.
Și cîte și mai cîte, ce le aflăm în timp din mersul vieții, ce continuă mirată. Că încă se mai poate schimbarea sperată, dar așa de tîrziu e încă posibilă.
Interzicerea inconștientului, e ca și interzicerea ființării tale, deci nu-i posibil. Sîntem o alcătuire bine gîndită SUS și așa să ne continuăm mersul spre o ceva. Ce aflăm în timp, preocupați de mai bine și util nu numai nouă.
Autenticul din inconștient nu ne face mereu plăcere, asta sîntem și nu-i ce face. Să ne căznim a îndrepta în continuare să nu-i mai dăm ocazia de acumulări nedrepte. Ce trebuie în timp ascunse o vreme, să nu ne poticnim, cumva. Și numai la o adică, deslușite cu răbdare să ni le îndreptăm firesc și demn. Devenind poate ce nu am fost niciodată, dar nu-i tîrziu de se poate competitivi să mai fim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu