vineri, 28 septembrie 2012

2057.Nedrepți între oameni și-n fața LUI

    Că-i greu de înțeles viața, sensul ei deplin, ni-i ascuns de regulă, că nu sîntem cum se vrea de SUS. Nedrepți între oameni și-n fața LUI, e și normal, nepricepîndu-ne aproape deloc. Cum ar trebui să fim, ne mai îndrumă și se obțin niște rezultate, dar mai e de mers. Și-i dificil că tot nu reușim mare lucru, e o cale nouă și neștiută pe aici.
   Că ni se oferă în viață ocazii și perspectivele ce le căutăm, cum putem. În dreptul nostru firesc, ne mai și muncim să ne realizăm și mai reușim cîte ceva. Și ne apropiem de stagnare, și deodată o altă izbîndă în perspectivă, cunoașterea vieții, zici.
   E în legătură cu EL, ce o viață întreagă nu ai cam știut nimic serios. Crezi că se poate multe, întrebuințarea-i pe măsură și dai de greu, nu numai o dată. Ci cît încape și ești cam dezamăgit, nu reușești, e prea greu și nu-s resurse suficiente.
   Ți se pare o aventură și-i ceva prea serios și nu e posibil mereu să fim pe fază. Cînd ți se cam ia scara și aerian nu poți rezista mult, e altă lume și singur, ești prea singur. Și huiduit ți se pare, mai bine neînțeles în surdină, o viață ce-o cauți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu