Între animalitatea care se reîntoarce în om, că el e naiv și nedemn și moralitatea corectă. Nu-i nici un echilibru de dorit, ci ferma schimbare înspre înlăturarea apucăturilor nedrepte. Definitiv și schimbarea macazului doar înspre ceea ce trebuie să rămîie omul. Cu adevărat, un exemplu între vietățile Pămîntului, ce se aseamănă din ce în ce. Mai mult cu sfinții, oameni cu adevărat adevărați nu figuranți închipuiți și răi.
Nedrepții neputincioși în privința SA, nu văd adevărata cale a omului. Înspre ceea ce trebuie să devie omul, eliberat de rele și urîte apucături și înălțat spiritual. Nu în deochiatele religii ce I se împotrivesc, ci cu EL împreună îndreptat între oameni. Preferă, ori nu-s conștienți că-s părăsiți și dau de necazuri, prin suferințe să treacă viața.
Suferința e o formă de readucere a lor înspre EL și îndreptarea firescă omenirii. Alta nu-i și EL nu și-o schimbat optica în privința noastră încă, ci ne așteaptă. Să-L știm corect și să fim cum trebuie între oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu