Cînd ne încadrăm în limitele SALE, date nouă spre îndreptare, conlucrînd. E altă viață, aflăm o cale de înnoire, deosebită și de și reușim să-I fim pe plac e și mai și. Obținînd ceea ce poate nici nu ne închipuim înspre bine și util, de ne atins așa normal. Îs perioade, de romantism în care totu-i roz și de SUS și de jos, nici nu-ți închipui.
Nevoi și ți se permit o mulțime de minuni să le trăiești, bucurii și împliniri, împletite cu normalul. Încet încep problemele ce unele te năucesc, de ferme și drastice ce sînt. Și fără alte alternative, trebuie îndreptarea cu orice chip, și-o înfăptuiești. În timp te mai dezmeticești și cauți să-ți revii aflînd din mers o normalitate singur.
Asta-i probelema adevărată singurătatea cu EL, un ceva ce nu ți se arată decît așa. Să nu se spună că nu-I prin preajmă, nu merităm și-i din ce în ce mai greu. Anonimat aproape desăvîrșit între oameni, ferindu-te să nu greșești, e o fugă de o răspundere. Ce n-o știi bine, aproximarea unei relații în neștire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu