2046.Nu-I recunoscut și nici buna-cuviință

   Ne împotrivim fiecare contra la toți, nu ne credem între noi, pe ceilalți îi credem nebuni. O brambureală ce se generalizează ușor, că nu-I EL în lume recunoscut. Și nici buna-cuviință între oameni nu funcționează cu bine, cum ni se cere. Că ne considerăm fiecare din noi, buricul pămîntului, în raport cu ceilalți.
   Și ar trebui din contra să ne lărgim gama de recepție, a ce ne consolidează în bine și util. Și la fel cu bun-simț între oameni contribuind și noi cum putem, știindu-L și de se vrea și celorlanți. Comportîndu-ne rațional și demni cu prestanța omului corect.
   Cînd nu ești cum trebuie între oameni și-n fața LUI, după o vreme ți se împotmolesc corăbiile. Și chiar de vezi multe și diverse, nu te mai mișcă, ești neputincios de nedrept și fără cunoștințe. Te afunzi înspre o dispariție nemulțumită, ne pricepînd viața, de ce ai avut-o? Ratîndu-ți menirea pe mîna ta neputincioasă și în deriva nedreptății generale.