Minuni ne dă EL mereu de avem ochi și urechi să le percepem. Simțuri atît de treze încît să nu le conteste, mintea să nu ne rămîe în urmă. Și mai e ceva, nu toți avem dreptul să le simțim ca atare, ci-s dosite cu grijă. Că-n privirea celorlanți treci drept un nebun, ori naiv și cîte și mai cîte. Ce numai nedrepții și poate și cei ce nu trebuie să știe, nu știu și pace.
De obicei în locuri de restriște și chin, unde de regulă nu te aștepți decît la neplăceri. Ni se strecoară observabilă minunea, ca fiind de casă și-n timp ne obișnuim. Dar puțini le vor și transmite altora mai tîrziu, că le-au trăit, văzut, simțit. Nu se cade, nimeni nu trebuie să mai știe cîte ceva care nu s-ar crede, ce rost ar avea?
Nedreptatea ar face valuri importante pe aceste baze, de ar fi în favoarea ei, dar nu-i. Că EL nu-i în favoarea ei și o tot pedepsește cînd se cade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu