1902.Nu oricum ci respectînd buna conduită

   Să ne învrednicim de viață, să o merităm, existența, deci să ne străduim să fim ceva în viață. Nu că nu contează, ba contează, să ne realizăm, dar nu oricum ci respectînd buna conduită omenească, firească. Să nu ne luăm după nefireasca lume, nedreaptă în EL și între noi fără bun-simț. Condiția e să dorești, să nu zicem cu ardoare, dar totuși să nu ne lăsăm duși de val. Ci să gîndim viața spre bine și util nouă și altora, fără exagerări și lucruri fără rost
   Cultul onoarei, nu că-mi fac de cap, ci cu cap, potoliți înspre bine că-i loc destul de afirmare doar să vrei. Cu folos, cu auto-stăpînire, liber de teamă și pofte nemăsurate și alte înjositoare fapte. Ce uneori ne trec prin cap, fără cap fiind, să ne strunim singuri, ambiționîndu-ne în bine, doar cu bun-simț. Și să nu uităm de EL defel, că-i degeaba viața, nu că-i imposibilă, dar e searbădă. Și-i păcat că EL tocmai Creatorul să nu participe alăturea de noi. La realizarea noastră, că EL ne-o inițiat și ne știe mai bine ca noi pe noi.
   Și ne va ajuta, nici nu știți cum, veți vedea, doar răbdare și însușirea frumosului din noi.