Ne mai dă speranțe și mai picură îndurare pe ici pe colo, nu-i părăsire cum merită. Nedreptatea lumii, deci se mai poate păsuire și pentru greșelile noastre mereu de cînd sîntem. Ne iartă multe și mărunte și nici nu ne dăm seama, că nu ni-I în atenție. Ci nedreptatea și imoralitatea, fără EL și fărădelegea în fața SA și a societății.
În fața SA trebuie să fim mereu sinceri și deschiși cunoașterii ce ni se oferă. Și să avem curajul propriilor opinii adevărate în concordanță cu ceea ce sîntem. Ceea ce facem cu adevărat să nu ne dezicem, ci să apărăm neîncetat, că ne reprezintă, e din noi. Și doar pe gustul nostru, de-i dorit, să-l dăruim și altora cu folos.
Sîntem creați, dați în lume să fim, nu ca să ne iriosim viața, degeaba, ci cu folos. Că nu ne prea pricepem, e de înțeles, lipsind Baza vieții din societate și îndreptarea. Și totuși EL ne cere să fim cum dorește, dar s-o rupt firul transmisiei corecte către voi. Ci doar nedreptatea în societate și miciuna în spiritualitate izbîndește să vă fure. Și să plătiți ca și ei nedrepții voștri îndrumători strîmbi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu