Lupta între bine şi rău e şi la nivelul fiecărui individ, ce se consideră cît decît moralizat, înfrînat, normalizat măcar prin educaţia celor 6-8 ani de acasă, depinde de familia fiecăruia, cît de cît preocupată de moralitate în general.
Pentru că de nu eşti moral măcar puţin, nu ştii ce e lupta dintre binele şi răul din tine, şi eşti antrenat în porniri animalice, ce nu ştii şi nu ai idee că-s rele, negative, urîte şi le cultivi ne ştiind ce-i binele, frumosul, adevărul, altruismul, cumsecădenia, bunul sinţ, moralitatea, înfrînarea, îndreptarea.
Şi-i crezi pe cei ce-s buni, morali, credincioşi, adevăraţi, cumsecade, că-s proşti, fraieri, în schimb voi şmecherii, vă credeţi daţi naibii, deştepţi nevoie mare, descurcăreţi, nu ştiţi că EL nici nu se uită la voi, şi se mai foloseşte de voi pentru ai pedepsi în vederea trezirii pe cei ce nu-s încă pierduţi de tot.
Bineînţeles că voi nu aveţi nici un viitor, EL ştie cînd să vă pedepsească, odată şi gata, dispăreţi fără urmă corectă, ci ca nulităţi hîde .
În cei educaţi cît de cît şi cu familie morală, normală, mai simplă, încă nestrîmbată, e posibil o mai corectă luptă dintre bine şi rău în sinele fiecăruia, cu un imbold adevărat cu sorţi de izbîndă în îndreptare, ştiindu-L că te poate pedepsi pe tine şi ai tăi, adică te ţine din scurt cumva.
Dar cei ce au de toate şi duc lipsă de bun simţ, morală, sînt pierduţi, doar dacă EL printr-o atenţionare îi scutură zdravăn şi ei se trezesc cumva căutînd îndreptarea, în sinele lor binele ieşind învigător în faţa rălui, urîtului cei robise .
E bine să lupţi în mediul tău cu tot ce e rău, urît, nedrept în tine şi-n lumea ta, pentru a te realiza complet, şi a-L afla cunva; e foarte uşor să eviţi lupta refugiindu-te de lume, dar EL acolo unde te afli te-a pus să exişti trăindu-ţi viaţa ta şi a lor tăi căutîndu-L neîncetat, îndreptîndu-te cu ai tăi, cum poţi mai bine,şi numai în bine.
duminică, 20 februarie 2011
vineri, 18 februarie 2011
Lupta
Chiar de-i binele foarte firav, năcăjit, oropsit de soartă, neajutorat, trebuie să-i fim alături orice ar fi, nu trebuie să ne orbească amploarea falsă strălucitoare a răului, pînă atunci biruitor, şi să căutăm cu puterile noastre adevărate, pure, curate, chiar mai firave să îndreptăm nedreptatea, măcar în dreptul nostru, de nu putem peste tot.
Să nu ne uităm în jur orice ar fi, cît de cumplit, şi nedrepte ar fi anturajul, înprejurările, condiţiile să dorim îndreptarea spre bine cu toată forţa de care sîntem în stare, şi să nu ne lăsăm pentru că EL va fi cu noi.
"Nepăsarea, sau chiar obiectivitatea, în lupta dintre bine şi rău e inadmisibilă"(N.Steinhardt). Obiectivitatea, imparţialitatea, echilibrul e necesar în viaţă în general dar nu cînd e vorba de bine şi rău, atunci nu se stă pe gînduri, ştiind binele ce e, răul trebuie stîrpit imediat .
Să nu-i faci cît trăieşti vreo nedreptate binelui orice ar fi, chiar de uneori nu-l poţi ajuta să te-ntorci cît poţi de repede şi să-l ajuţi, pentru că te ajuţi pe tine, prin exemplul dat, cu ori fără martori, îndreaptă-te în continuu, nu ezita orice ar fi, asumă-ţi existenţa ta bună.
Deci cînd e vorba de lupta dintre bine şi rău, şi asta permanent vedem şi auzim pretutindeni, să nu stăm pe gînduri prea mult, doar ştim să apreciem singuri nu sîntem neputincioşi, să tranşăm imediat de partea binelui disputa fără răzgîndeli păguboase, care dau cîştig uneori răului, din cauza oscilantei noastre firi .
De regulă se ştie demult răul şi binele ce reprezintă fiecare, îndreptîndu-te, nu mai greşi ca pînă acum şi fă dreptatea necesară imediat ce poţi, nu aştepta la nesfîrşit să cadă pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.
Chiar de uneori binele nu e prea conturat iar răul desăvîrşit demult, să nu greşeşti în aprecierea ta şi să ajuţi binele să se desăvîrşească, dominînd şi înfrîngînd răul ,urîtul, delăsarea, deruta, dezordinea, anarhia, intoleranţa, dictatura, teruarea, etc.
În preajma răului, a urîtului, trebuie să ne trezim imediat şi să îndreptăm nedreptatea orice ar fi, uneori răul e dibaci, intuitiv, descurcăreţ nevoie mare, ca şi românul la greu, şi găseşte portiţe de scăpare ce par corecte, dar nu-s, cu răul nu se discută nimic niciodată orice ar fi, se acţionează pentru anihilerea lui imediat.
Ne poate întinde curse, capcane răul şi urîtul, trebuie să le aflăm să-I cerem LUI de nu-i chip altfel, ajutor şi EL ne va ajuta acţionînd pentru îndreptarea în bine a noastră şi a tuturora.
Lupta dintre bine şi rău e de cînd lumea, veşnică, perpetuum, cam netranşată încă, uneori în istorie a fost tranşată de partea răului, aşa a vrut EL, pentru a ne pedepsi să-L înţelegem măcar cunva, dar degeaba încă, e o luptă aprigă, trebuie să participăm cum o fi la acestă luptă ne priveşte neapărat, nu avem încotro , pentru că urmările îs pentru toţi la fel, şi se-ntîmplă uneori un bine neînsemnat la un moment dat să cîntărescă greu în balanţa timpului, doborînd pe ansamblu răul definitiv.
Să nu ne uităm în jur orice ar fi, cît de cumplit, şi nedrepte ar fi anturajul, înprejurările, condiţiile să dorim îndreptarea spre bine cu toată forţa de care sîntem în stare, şi să nu ne lăsăm pentru că EL va fi cu noi.
"Nepăsarea, sau chiar obiectivitatea, în lupta dintre bine şi rău e inadmisibilă"(N.Steinhardt). Obiectivitatea, imparţialitatea, echilibrul e necesar în viaţă în general dar nu cînd e vorba de bine şi rău, atunci nu se stă pe gînduri, ştiind binele ce e, răul trebuie stîrpit imediat .
Să nu-i faci cît trăieşti vreo nedreptate binelui orice ar fi, chiar de uneori nu-l poţi ajuta să te-ntorci cît poţi de repede şi să-l ajuţi, pentru că te ajuţi pe tine, prin exemplul dat, cu ori fără martori, îndreaptă-te în continuu, nu ezita orice ar fi, asumă-ţi existenţa ta bună.
Deci cînd e vorba de lupta dintre bine şi rău, şi asta permanent vedem şi auzim pretutindeni, să nu stăm pe gînduri prea mult, doar ştim să apreciem singuri nu sîntem neputincioşi, să tranşăm imediat de partea binelui disputa fără răzgîndeli păguboase, care dau cîştig uneori răului, din cauza oscilantei noastre firi .
De regulă se ştie demult răul şi binele ce reprezintă fiecare, îndreptîndu-te, nu mai greşi ca pînă acum şi fă dreptatea necesară imediat ce poţi, nu aştepta la nesfîrşit să cadă pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.
Chiar de uneori binele nu e prea conturat iar răul desăvîrşit demult, să nu greşeşti în aprecierea ta şi să ajuţi binele să se desăvîrşească, dominînd şi înfrîngînd răul ,urîtul, delăsarea, deruta, dezordinea, anarhia, intoleranţa, dictatura, teruarea, etc.
În preajma răului, a urîtului, trebuie să ne trezim imediat şi să îndreptăm nedreptatea orice ar fi, uneori răul e dibaci, intuitiv, descurcăreţ nevoie mare, ca şi românul la greu, şi găseşte portiţe de scăpare ce par corecte, dar nu-s, cu răul nu se discută nimic niciodată orice ar fi, se acţionează pentru anihilerea lui imediat.
Ne poate întinde curse, capcane răul şi urîtul, trebuie să le aflăm să-I cerem LUI de nu-i chip altfel, ajutor şi EL ne va ajuta acţionînd pentru îndreptarea în bine a noastră şi a tuturora.
Lupta dintre bine şi rău e de cînd lumea, veşnică, perpetuum, cam netranşată încă, uneori în istorie a fost tranşată de partea răului, aşa a vrut EL, pentru a ne pedepsi să-L înţelegem măcar cunva, dar degeaba încă, e o luptă aprigă, trebuie să participăm cum o fi la acestă luptă ne priveşte neapărat, nu avem încotro , pentru că urmările îs pentru toţi la fel, şi se-ntîmplă uneori un bine neînsemnat la un moment dat să cîntărescă greu în balanţa timpului, doborînd pe ansamblu răul definitiv.
miercuri, 16 februarie 2011
Repornirea-2-
"Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă în creeaţie"(N.Steinhardt), am să reiau partea primă a maximei cugetări, pentru că în textul întîi cu acelaşi titlu am tratat a 2-a parte mai mult.
Înjosiţi ne considerăm cînd sîntem pedepsiţi de EL, dar nu ştim că ne pedepseşte pentru că I-am greşit cumva, şi nu trebuie decît în gînd să ne adresăm LUI sincer, cu disperarea momentului, şi să nu-L mai părăsim, ci împreună cu EL în gînd cît mai mult, să convieţuim din acel moment, ar fi cel mai bine, veţi simţi tot ce vă cere EL.
Da, nu vă silesc să-L consideraţi cum doresc eu, pentru mine EL e totul, dar văzind atîta suferinţă, şi nepriceperea vindecării odată pentru totdeauna de veşnica problemă a pedepsirii lumii de către EL pentru că nu-L respectaţi măcar, caut să fac cîte ceva îndrumîndu-vă cumva, nu ştiu, măcar încercaţi şi veţi vedea cu ce urmări, şi veţi judeca ulterior ce drum să urmaţi în viaţă.
Nu e soarta cea care vă trasează firul vieţii, sînteţi proiectaţi de EL, să-L avem în vedere cît trăim, şi EL ne pune în diverse scenarii să trăim, încercîndu-ne să vadă de ce sîntem în stare cumva, cu ori fără EL, conştienţi ori ba, cu familie într-o credinţă oarecare în general ori nu, singuri ori la grămadă, şi altele şi altele nenumărate ipostaze.
De regulă nimeni nu-ţi face temele datorate LUI, decît poate familia de sînge, şi ulterior să nu calci în străchini adică să nu-I greşeşti iar, poate trăgîndu-i şi pe iei în jos.
Infinite-s pedepsele aplicate de EL omenirii şi au o infinitate de cauze şi rezolvarea e una recunoaşterea SA, aşa cum doreşte EL, da e ceva trebuie să aflăm tot cum doreşte EL să-L ştim, respecta şi crede .
EL nu se grăbeşte, te aşteptă şi o viaţă întregă să-L afli cumva, te mai atenţionează pe tine şi pe ai tăi să scoată maximum din ce-L interesează pe EL, sîntem aI LUI datori vînduţi şi nu ştim nici măcar cum să ne purtăm, şi e tare răbdător cumva.
În lume de cînd e lumea sînt diverse influienţe mai mult ori mai puţin normale, bune ori rele ce au înrăurit omenirea dar toate cu ştirea SA, aşa că orice problemă cît de dificilă EL o poate rezolva, e doar lumea creeată de EL în totalitate cu bune şi rele.
Eu mai am mult de învăţat încă, mai şi greşesc şi plătesc, şi astfel învăţ şi din greşelile mele nu numai din a altora, caut să vi le împărtăşesc şi vouă uneori cît pot mai bine şi fără să-L supăr.
EL nu a avut totdeauna acestă deschidere către toată lumea, ar trebui să judecăm bine orice gînd şi faptă ce-L privesc cît de cît, să nu-L mai supărăm pentru că ne vrea îndreptarea bună, urmează o schimbare a întregii lumii şi ne priveşte, deci echilibraţi cu răbdare şi atenţia mărită, respectîndu-L.
Înjosiţi ne considerăm cînd sîntem pedepsiţi de EL, dar nu ştim că ne pedepseşte pentru că I-am greşit cumva, şi nu trebuie decît în gînd să ne adresăm LUI sincer, cu disperarea momentului, şi să nu-L mai părăsim, ci împreună cu EL în gînd cît mai mult, să convieţuim din acel moment, ar fi cel mai bine, veţi simţi tot ce vă cere EL.
Da, nu vă silesc să-L consideraţi cum doresc eu, pentru mine EL e totul, dar văzind atîta suferinţă, şi nepriceperea vindecării odată pentru totdeauna de veşnica problemă a pedepsirii lumii de către EL pentru că nu-L respectaţi măcar, caut să fac cîte ceva îndrumîndu-vă cumva, nu ştiu, măcar încercaţi şi veţi vedea cu ce urmări, şi veţi judeca ulterior ce drum să urmaţi în viaţă.
Nu e soarta cea care vă trasează firul vieţii, sînteţi proiectaţi de EL, să-L avem în vedere cît trăim, şi EL ne pune în diverse scenarii să trăim, încercîndu-ne să vadă de ce sîntem în stare cumva, cu ori fără EL, conştienţi ori ba, cu familie într-o credinţă oarecare în general ori nu, singuri ori la grămadă, şi altele şi altele nenumărate ipostaze.
De regulă nimeni nu-ţi face temele datorate LUI, decît poate familia de sînge, şi ulterior să nu calci în străchini adică să nu-I greşeşti iar, poate trăgîndu-i şi pe iei în jos.
Infinite-s pedepsele aplicate de EL omenirii şi au o infinitate de cauze şi rezolvarea e una recunoaşterea SA, aşa cum doreşte EL, da e ceva trebuie să aflăm tot cum doreşte EL să-L ştim, respecta şi crede .
EL nu se grăbeşte, te aşteptă şi o viaţă întregă să-L afli cumva, te mai atenţionează pe tine şi pe ai tăi să scoată maximum din ce-L interesează pe EL, sîntem aI LUI datori vînduţi şi nu ştim nici măcar cum să ne purtăm, şi e tare răbdător cumva.
În lume de cînd e lumea sînt diverse influienţe mai mult ori mai puţin normale, bune ori rele ce au înrăurit omenirea dar toate cu ştirea SA, aşa că orice problemă cît de dificilă EL o poate rezolva, e doar lumea creeată de EL în totalitate cu bune şi rele.
Eu mai am mult de învăţat încă, mai şi greşesc şi plătesc, şi astfel învăţ şi din greşelile mele nu numai din a altora, caut să vi le împărtăşesc şi vouă uneori cît pot mai bine şi fără să-L supăr.
EL nu a avut totdeauna acestă deschidere către toată lumea, ar trebui să judecăm bine orice gînd şi faptă ce-L privesc cît de cît, să nu-L mai supărăm pentru că ne vrea îndreptarea bună, urmează o schimbare a întregii lumii şi ne priveşte, deci echilibraţi cu răbdare şi atenţia mărită, respectîndu-L.
Repornirea
Pedeapsa, nenorocirea te ambiţionează uneori, te trezeşti, te pune pe gînduri, analizezi de ce ai fost altoit, afli neapărat unde ai greşit, nimic nu-i întîmplător, de greşeşti plăteşti, asta e, eşti în lumea creeată de EL, regulile îs ale LUI.
Cauţi să te îndrepţi măcar cumva, cît de cît, nu e uşor. mai ales că erai oarecum apropiat de EL cumva, şi I -ai greşit fără să-ţi dai sema, e ca o pierdere de viteză, pe nesimţite, te trezeşti că nu mai înaintezi, ba o iei înapoi vertiginos, în răspăr. "Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă şi ceează" ( N. Steinhardt ).
Pedeapsa e pentru îndreptare, nu de florile mărului, ar trebui cînd te pedepseşte cu o boală, să te adresezi unui avocat pentru apărarea ta în faţa acuzaţiilor LUI, şi să-ţi trecă de învingi în procesul cu EL, baliverne, ştiţi doar de mii de ani, ne pedepseşte şi noi în loc să ne-ndreptăm,continuăm să mergem pe arătură, zicînd că-i asfalt, dar ne sar creierii din zgîlţîială.
Lumina din noi ce ar trebui să ne ajute a şti să-L căutăm pentru îndreptare, deabia mai pîlpîe fără vlagă, pentru că nu o alimentăm de loc, şi nu-i perpetuu, trebuie să-i dăm gînduri şi fapte bune, respect LUI, şi să-L ştim măcar bine.
După o pedepsă dărîmantă, exemplară, încet încet cauţi să te pui la punct, pentru că ştii ce-i de făcut, cu ce I-ai greşit, asta din cauză că eu am luat-o de la zero în relaţiile cu EL, EL mi-a impus, punerea aceea la punct, trebuie din nou, şi EL mă aşteptă să nu-I mai greşesc, de asta acestă nouă repornire e mai înceată, mai cu băgare de seamă cred.
Greşeşti de cînd te ştii, eşti pedepsit cu nemiluita, zici cum să încep, de unde să o iau, cu ce să-ncep, cu orice, numai fă ceva, nu sta ca brînza în plăcintă, orice e bine să faci numai bine, încet fără grabă ia legătura şi cu EL în gînd singur singurel discută fără martori în cămăruţa ta, în singurătatea, intimitatea ta, te va îndruma cumva, mai încercă nu te lăsa! Şi te vei linişti.
Vaccinat pentru prima dată, coştient oarecum I-am greşit, penrtu că de cînd mă ştiu şi am fost pedepsit cu duimul, dar nu-L ştiam încă atunci, nu recţionam cum vrea EL, adică : nu te adresezi avocatului, doctorului, pompierului, poliţiei, părinţilor pămînteni, erc.ci LUI şi vei afla ce e de făcut chiar si singur uneori; eu, făcîndu-mi un proces de conştiinţă, mai ales că EL mă atenţionase uşor dar nu m-am prins, şi am primi-o n-plin, astfel cam ştiu ce am de făcut în continuare, şi caut să mă-îndrept învăţînd şi din greşelile mele, sper să nu se mai repete.
Voi fi atent şi răbdător, greu lucru, pentru că-s tare repezit, dar de frică, pentru că I-o ştiu acum, ponderat, mă voi gîndi de două ori înainte de a acţiona, să văd. EL e încă cu mine, şi încă mă aşteaptă să mă schimb cumva
Caut să repar ce am stricat în relaţiile cu EL, e bine că încă mă creditează, se vede treaba că nu-s încă pierdut iremediabil, ştiu exact ce I-am greşit dar e foarte greu să mă abţin să nu-I greşesc din nou, dar nu am încotro, trebuie, şi ştiu, învăţ încă, mai e mult pînă să fiu ce trebuie, vom mai discuta la gura sobei.
Cauţi să te îndrepţi măcar cumva, cît de cît, nu e uşor. mai ales că erai oarecum apropiat de EL cumva, şi I -ai greşit fără să-ţi dai sema, e ca o pierdere de viteză, pe nesimţite, te trezeşti că nu mai înaintezi, ba o iei înapoi vertiginos, în răspăr. "Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă şi ceează" ( N. Steinhardt ).
Pedeapsa e pentru îndreptare, nu de florile mărului, ar trebui cînd te pedepseşte cu o boală, să te adresezi unui avocat pentru apărarea ta în faţa acuzaţiilor LUI, şi să-ţi trecă de învingi în procesul cu EL, baliverne, ştiţi doar de mii de ani, ne pedepseşte şi noi în loc să ne-ndreptăm,continuăm să mergem pe arătură, zicînd că-i asfalt, dar ne sar creierii din zgîlţîială.
Lumina din noi ce ar trebui să ne ajute a şti să-L căutăm pentru îndreptare, deabia mai pîlpîe fără vlagă, pentru că nu o alimentăm de loc, şi nu-i perpetuu, trebuie să-i dăm gînduri şi fapte bune, respect LUI, şi să-L ştim măcar bine.
După o pedepsă dărîmantă, exemplară, încet încet cauţi să te pui la punct, pentru că ştii ce-i de făcut, cu ce I-ai greşit, asta din cauză că eu am luat-o de la zero în relaţiile cu EL, EL mi-a impus, punerea aceea la punct, trebuie din nou, şi EL mă aşteptă să nu-I mai greşesc, de asta acestă nouă repornire e mai înceată, mai cu băgare de seamă cred.
Greşeşti de cînd te ştii, eşti pedepsit cu nemiluita, zici cum să încep, de unde să o iau, cu ce să-ncep, cu orice, numai fă ceva, nu sta ca brînza în plăcintă, orice e bine să faci numai bine, încet fără grabă ia legătura şi cu EL în gînd singur singurel discută fără martori în cămăruţa ta, în singurătatea, intimitatea ta, te va îndruma cumva, mai încercă nu te lăsa! Şi te vei linişti.
Vaccinat pentru prima dată, coştient oarecum I-am greşit, penrtu că de cînd mă ştiu şi am fost pedepsit cu duimul, dar nu-L ştiam încă atunci, nu recţionam cum vrea EL, adică : nu te adresezi avocatului, doctorului, pompierului, poliţiei, părinţilor pămînteni, erc.ci LUI şi vei afla ce e de făcut chiar si singur uneori; eu, făcîndu-mi un proces de conştiinţă, mai ales că EL mă atenţionase uşor dar nu m-am prins, şi am primi-o n-plin, astfel cam ştiu ce am de făcut în continuare, şi caut să mă-îndrept învăţînd şi din greşelile mele, sper să nu se mai repete.
Voi fi atent şi răbdător, greu lucru, pentru că-s tare repezit, dar de frică, pentru că I-o ştiu acum, ponderat, mă voi gîndi de două ori înainte de a acţiona, să văd. EL e încă cu mine, şi încă mă aşteaptă să mă schimb cumva
Caut să repar ce am stricat în relaţiile cu EL, e bine că încă mă creditează, se vede treaba că nu-s încă pierdut iremediabil, ştiu exact ce I-am greşit dar e foarte greu să mă abţin să nu-I greşesc din nou, dar nu am încotro, trebuie, şi ştiu, învăţ încă, mai e mult pînă să fiu ce trebuie, vom mai discuta la gura sobei.
marți, 15 februarie 2011
Excesul
Echilibrul e necesar atît în gîndire cît şi în fapte, e dovadă de moralitate, e nevoie şi de credinţă, înainte de toate.
"Înţelepciunea îşi are excesele sale şi nu are nevoie de moderaţie mai puţin decît nebunia"( Michel Montaigne ),e posibil din prea multă înţelepciune, dar e vreo dată destulă înţelepciune ? Se vede că da, pentru aţi rămîne să şi te temperezi la timp, să nu fii comparat cu un nebun.
Deci îs egale în faza exceselor, înţelepciunea cu nebunia, raţiunea cu iraţiunea, moderaţia cu prostia, mintea clară cu alienatul mintal, capacitatea superioară de înţelegere cu necugetatul, judecătorul faptelor cu nechibzuitul, cel bun cu cel rău.
Excesul e umbra raţiunii, gîndirii, cuminţeniei, e pericol şi pentru genii să o ia pe arătură uneori, e nevoie de trezire clară, deşteptare adevărată, echilibru înainte de toate.
De orice natură excesele, aberaţiile, exagerările, abuzurile sînt condamnabile, şi urgent de eliminat chiar de vin de la un înţelept, intră în joc morala,singura care ca şi credinţa pot stăvili dezechilibrul, şi restabili adevărul, bunul simţ.
Mîndria, intoleranţa, înfumurarea, îngînfarea nu-s bune nici pentru înţelepţi, genii, elite. Lipsa de măsură în toate e gravă indiferent de cine-i vinovat, bun ori rău.
"Înţelepciunea îşi are excesele sale şi nu are nevoie de moderaţie mai puţin decît nebunia"( Michel Montaigne ),e posibil din prea multă înţelepciune, dar e vreo dată destulă înţelepciune ? Se vede că da, pentru aţi rămîne să şi te temperezi la timp, să nu fii comparat cu un nebun.
Deci îs egale în faza exceselor, înţelepciunea cu nebunia, raţiunea cu iraţiunea, moderaţia cu prostia, mintea clară cu alienatul mintal, capacitatea superioară de înţelegere cu necugetatul, judecătorul faptelor cu nechibzuitul, cel bun cu cel rău.
Excesul e umbra raţiunii, gîndirii, cuminţeniei, e pericol şi pentru genii să o ia pe arătură uneori, e nevoie de trezire clară, deşteptare adevărată, echilibru înainte de toate.
De orice natură excesele, aberaţiile, exagerările, abuzurile sînt condamnabile, şi urgent de eliminat chiar de vin de la un înţelept, intră în joc morala,singura care ca şi credinţa pot stăvili dezechilibrul, şi restabili adevărul, bunul simţ.
Mîndria, intoleranţa, înfumurarea, îngînfarea nu-s bune nici pentru înţelepţi, genii, elite. Lipsa de măsură în toate e gravă indiferent de cine-i vinovat, bun ori rău.
luni, 14 februarie 2011
Oare?
Oare trebuie să spun ce voi spune acum, am primit o dezlegare rezervată de la EL, pentru acest subiect, mie frică, dar asta e, de asta m-a creeact cum sînt, aşa că : EL dă numai impresia prin acţiunise SALE că nu ne prea tolerează chiar orice, sînt nişte limitări, tabuuri, legi ale LUI pentru noi , care cred nu le cunoaştem destul, cred .
Nu ştiu cred că-s obraznic şi o să mă pedepsească cumva, cu toate că nu vreau, cine vrea ? Mai departe EL preferă în cazul meu să mă altoiască uneori înainte de a face ceva, ca-n aceea cu ulciorul
Cu toate că ştiu din surse sigure că EL nu ne pedepseşte de cîte ori îi greşim, şi are berechet ocazii, că sîntem pămînteni doar, adică nedrepţi, repeziţi ca mine şi cred nerecunoscători uneori.
Tare aş vrea să pot afla şi pentru voi acele legi şi regulile de aplicare, pentru că o luăm în barbă uneori, şi ar fi totuşi pentru mine că-L ştiu cumva, caut să-L respect, şi de frică-I ştiu încă, şi-L cred poate nu destul, şi cred că nu va fi destul cît voi trăi cu toate că doresc oarecum, nu ştiu de am dreptul să vreau aşa ceva ?
Învăţ, învăţ şi tot nu ştiu destul cît aş dori şi cred mai ales EL .Doamne te rog să mă ierţi, am vrut şi acest subiect să-l postez, te rog nu TE supăra TATĂ CERESC !
Nu ştiu cred că-s obraznic şi o să mă pedepsească cumva, cu toate că nu vreau, cine vrea ? Mai departe EL preferă în cazul meu să mă altoiască uneori înainte de a face ceva, ca-n aceea cu ulciorul
Cu toate că ştiu din surse sigure că EL nu ne pedepseşte de cîte ori îi greşim, şi are berechet ocazii, că sîntem pămînteni doar, adică nedrepţi, repeziţi ca mine şi cred nerecunoscători uneori.
Tare aş vrea să pot afla şi pentru voi acele legi şi regulile de aplicare, pentru că o luăm în barbă uneori, şi ar fi totuşi pentru mine că-L ştiu cumva, caut să-L respect, şi de frică-I ştiu încă, şi-L cred poate nu destul, şi cred că nu va fi destul cît voi trăi cu toate că doresc oarecum, nu ştiu de am dreptul să vreau aşa ceva ?
Învăţ, învăţ şi tot nu ştiu destul cît aş dori şi cred mai ales EL .Doamne te rog să mă ierţi, am vrut şi acest subiect să-l postez, te rog nu TE supăra TATĂ CERESC !
duminică, 13 februarie 2011
Învoirea
Paul Claudel : "Cu răul nu poţi creea".Cu răul poţi face numai rele, urîţenii, de nu ţi-l poţi scoate din fire, din comportamen, eşti piedut pentru sine, trebuie să lupţi de vrei, ca să poţi realiza şi tu ceva acolo, ceva neînsemnat, ceva ce n-ai făcut niciodată, mai puţin rău.
O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.
O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)