2348.Cu încă alte năzuințe de SUS pentru noi

  Datoria de a fi om, ne deosebește de restul viețuitoarelor Pămîntului. Și-n fața SA, mai mult de atîta, ci purtători de gîndire și spirit din EL. Și nu oricum totuși ci cu încă alte năzuințe de SUS pentru noi de a fi, evoluînd. Înspre oameni de altă factură de cît sîntem acuma, încă foarte străini de ce urmează. Acuma nedrepți, imorali, fără spiritul dreptății și fără EL, deci neam cam compromis.
  Și EL așteptîndu-ne de zor, să ne potolim și cumsecade a ne comporta între oameni. Nu încălcîndu-I legile SALE, date din vechime, ci încă și dreptatea, morala și ale naturii prerogative. Potoliți, cumințiți definitiv, nu cu nazuri de obraznici, că-I sătul de așa debandadă pe Pămînt. Ce pare orînduit oarecum, în unele locuri dar dezastros de fărădelege în altele.
  Și unde-i potolire și civilizație între oameni oarecum, ne batem joc de natură. Și invers cumva în alte zări, unde natura-i lăsată mai domol, dar omu-i în suferințe. Se impune o nouă ordine mondială Doamne, cum ne dorești TU să fim între noi și-n fața TA. Te rog fă ceva, ce numai TU știi cu siguranță, intervine Doamne!