2329.Și asta-i o constantă a timpului din vechime

  Nu ne mulțumește viața, de ne plictisim de ea, o refuzăm cum ni se desfășoară. Se poate să avem motive întemeiate, de nu ne vedem de o cale corectă, ne plictisiți. Cum ne dorește EL îndreptați între oameni și să-L știm bine. De nu avem mereu probleme, ratîndu-ne viața dată, nemulțimiți, neînțelegînd-o defel. Și asta-i o constantă a timpului din vechime, că nu I s-o făcut voia SA.
  Și nu numai pe aceste meleaguri ci cam în toată lumea, EL nu o fost priceput cum dorea. Părăsindu-i pe oameni aveau necazuri și moarte timpurie și inexplicabilă. Puțini reușeau să-I fie pe plac și să se realizeze în viață, în concordanță cu EL. În lipsa dreptății și a moralei între oameni, cum e și azi și fără EL corect știut. Nici nu se putea altfel viața desfășura, decît constrînsă de pedepse.
  Văzînd imposibilitatea vieții cum e, înfrînți nedrepții se lasă învinși de neputință. De necunoașterea impusă de lipsa dreptății și a LUI din lume. Unde imoralitatea și fărădelegea, construiesc nemernicia și îndreptarea spre neant.